In vino veritas...

Mamucuta mamei mele, ce m-am imbatat, si lung mai e drumul asta… Da’ las’ ca se termina el, nu-i asa… Numai sa nu se termine efectul alcoolului, nu de alta, da’ trebuie sa ma intorc la carciuma sa fac un refill, uite ma ca stiu si cuvinte englezesti, ptiu sa nu ma deochi singur, dar ce educat mai sunt… Lai, lai, lai, trr, ho stai, caruta cu cai… Frumoasa-i viata, nenicule… Numai sa nu se termine ata si la viata asta, ca dupa aia nu stii unde te mai duci, nu stii ce te asteapta dincolo, daca ai un vin bun la crasma, daca ai prietenari cu care sa bei un sprit, daca ai niste lautari sa-ti cante o melodie preferata…

Of, ca tot veni vorba de cantat, de abia astept sa ajung acasa, ca o sa-mi cante nevasta o dojeneala, ca de unde vii, betivule, cine ti-a dat de baut, noroc ca ti-am luat banii ieri, c-altfel azi ii beai pe toti, si tot asa… Da’ nici eu nu ma las, cine-s eu in fata mea, in primul rand, ca am dosit niste bani, chipurile garantia pentru echipamentul de lucru de la serviciu, sanchi…. Si stiu sa mi-o imblanzesc, dupa cum ma cunoaste ea, asa o cunosc si eu, stiu cum s-o iau, cand o sa zica, de exemplu, betivanule, eu o sa-i raspund prompt si eficient, da, porumbita mea, da iubire, cum sa nu, garoafa vietii mele… Vorba aia, pe femeie sa n-o atingi nici c-o floare, de aia nici nu ii cumpar vreodata flori, logic, nu… Moldovenii in istorie au fost foarte viteji, s-au luptat cu turcii, tatarii, pecinegii, vandalizatorii, si toti ceilalti, insa o singura frica au avut in viata: nevasta…

Lai, lai, lai, La multi ani, multi ani, noroc si multi bani… Ce vrei, cucoana, ce problema ai… of, ma cearta una de pe la un etaj, nu stiu de pe unde, din ce bloc, nici nu pot sa reperez inamicul, ca orizontul e ingustat teribil, asa sunt de obosit… cum adica de ce cant, de bucurie, de aia, la bucurie cant, la suparare plang… si ce daca e 2 noaptea, ce, asta nu e ora, doar e trecuta in calendarul gregorian, de pe timpul grecilor, doamna mea, nu degeaba s-a dat de trei ori peste cap Arhimede si a facut teoria celor 24 de ore pe zi, doar nu vrei dumneata sa rescrii mersul omenirii si sa elimini ora 2 din program, sunt oameni, dar mai ales trenuri si avioane care depind de ora 2, ce ai, ti s-a casunat pe ora 2, asta e culmea… da, noapte buna si lu’ matale, si vezi sa te invelesti bine, sa nu racesti…

Oare cate grade or fi afara, ca a inceput sa ma piste frigul, nasul mi-e rosu, e clar, indica vreo 10 cu minus, si drumul nu se mai termina... Of, daca nu au putut face astia carciuma mea preferata, undeva, la coltu’ blocului meu, de ce a trebuit sa o puna la o asemenea distanta de casa mea… Stefan cel Mare nu avea asemenea probleme, ca el avea calul lui, dresat sa-l duca acasa la orice ora din zi si din noapte, din orice colt al Moldovei, un cal mare, alb, frumos, Ducipal parca il chema, sau Ionut Jder, nu mai stiu, ca la lectia asta am lipsit…. Apropo, a trecut o saptamana de la 10 ianuarie, lupta de la Vaslui, si eu nu am apucat sa beau un sprit in onoarea evenimentului… Las’ ca maine recuperam, ii sun pe prietenii mei si stabilim tematica sedintei de maine, lupta de la Vaslui, si inscriem pe ordinea de zi si cateva poante cu Stefan cel Mare, ca sunt multe…

Hai ca mai e un pic, si aterizez la locul de bastina, acum decuplez pilotul automat… Recunosc blocul, si in special tufisul din fata lui, e prietenul meu, zau, mi-a mai tinut de urat de vreo cateva ori, pana asteptam sa se incarce acumulatorii ca sa urc la etajul unde locuiesc… Odata am fost asa de trotilat, ca nici nu mai stiam unde locuiesc, stateam rezemat in tufis si ma uitam in sus ca curca dupa uliu… Noroc ca inspiratia e a doua transpiratie a omului, ca mi-a venit o idee, am inceput sa lalai: Casuta noastra, cuibusor de nebunii, te asteapta ca sa vii… Dupa vreo doua minute, se deschide un geam si o voce somnoroasa, super cunoscuta mie: Treci betivule acasa, nu ma mai fa de rusine in cartier... La care eu: Aha, deci la 3 stau, acum urc, imediat, dulceata mea, dureaza juma’ de ora, da’ ma descurc, cuplez si fata, merg 4X4, in patru labe…

Lai, lai, lai, unde canta cetera, ma duc si eu cu mandra mea, mai dorule mai… Ca de multe ori m-a amenintat ca o sa mearga si ea cu mine la crasma, ca sa bea si ea pana nu mai poate, ca mine, la care eu i-am zis: Femeie, doar stii ca sunt pentru political correctness, da’ ce sa faci tu acolo, e fum, e miros puturos de tuica, paharele nu-s spalate conform regulilor tale, plus ca scobitori nu au, servetele nu, ce sa faci tu acolo, muzica e zgomotoasa, nu cred ca te-as auzi, nu te aud eu uneori acasa, cand e liniste, darmite la crasma, cand canta formatia…

Gata, am ajuns in fata usii, am cheie, descui singur usa, nu vreau s-o mai trezesc pe nevasta-mea… Insa am eine grossen problemen, care dintre voi vrea sa ma ajute si sa tina de perete ca sa nu se mai legene, sa pot baga si eu cheia, in sfarsit…

"N-am nimic, fac doar pauza prevazuta de lege, dupa 4 ore de mers, conform tahografului..."

Bacalaureat 2012

Ce frumos e bacalaureatul asta! Intr-adevar, e un examen hotarator pentru tineretul din ziua de azi! Si plin de satisfactii, zau! Stati sa vedeti de ce spun asta...

Mai deunazi m-am intalnit cu un fel de nepot de-al meu, de fapt baiatul unei rude de-a mea mai indepartata, o cumatra de-a mamei de pe ulita invecinata, tanti Ioana, o femeie harnica si cu mult bun-simt, cu care mama intotdeauna s-a inteles de minune si de aceea i-a si botezat baiatul, pe Gheorghita.

Gheorghita asta, sau Ghitisor (dupa cum ii spunem noi, mai ales de pe vremea cand mergea cracanel-cracanel dupa fustele maica-sii, stergandu-si cu dosul palmei nasul- nu-si trasese inca frana la muci in zilele alea) e un baiat cuminte, inteligent si muncitor (cand se baga asta la treaba, prin curte, la maturat, zici ca trece tornada, asa nor de praf se ridica). Baiatul a terminat anul acesta liceul si fiindca tot m-am intalnit cu el la carciuma, ce am zis eu, hai sa-l trag deoparte si sa-l intreb despre bacalureatul asta atat de discutat, si sa iau intelesul pe deplin, direct de la sursa (pe vremea mea, bacalaureatul era o simpla hartie, nu-ti trebuia nota pentru admiterea la facultate, ca acuma, deci nu am cum sa stiu prin ce trece un tanar in ziua de azi in legatura cu examenul de maturitate).

Dupa ce l-am ademenit cu o bere rece (platita la caiet, bineinteles), nepotu’ Ghitisor a inceput sa-si depene amintirile (sunt amintiri, deja, nu?), amintiri pe care pun pariu ca le va povesti peste vreo 30-40 de ani nepotilor lui (ca doar la asta sunt foarte buni bunicii, sa spuna povesti de adormit copiii, nu?)...

Iata ce mi-a zis nepotu’:

“In primul rand, nea Ioane, sa stii si matale ca un examen din asta te face intr-adevar matur, dupa toate emotiile prin care treci, si toate sicanele pe care ti le pune sistemul (camerele alea te fac sa te simti pandit mai ceva ca la Big Brother, nu poti nici sa te scobesti in nas, de frica sa nu interpreteze aia de la pupitre ca ai o fituica ascunsa in nara dreapta, sau stanga- dupa cum te mananca), da, dupa ce te-au trecut toate transpiratiile (oricum, era cald in sala de examen, si nu aveai dreptul decat la o jumatate de pahar de apa, ca nu puteau sa iasa supraveghetorii si sa umple sticlele cu apa de la chiuveta, din juma’ in juma’ de ora, ca i-ar fi suspectat ailalti, de pe hol, ca umbla cu cioara vopsita pe acolo, ma intelegi matale), dupa toate supliciile astea, chiar poti sa te consideri intrat in lumea adultilor (gata, s-a sfarsit cu copilaria, aia lipsita de probleme, ca mama are grija de tine, ca tata face si drege ca sa ai tu toate conditiile si sa inveti), de acuma, ai bacalaureatul, iti trag ai tai un sut in fund si “Descurca-te, baiete, esti mare de acum”...

Bacalaureatul asta e ceva deosebit. Stii etimologia cuvantului, stii de unde vine? Bacalaureat vine din latinescul Bacalaureatus igitur, dupa cum canta pe vremuri Ciprian Porumbescu, dupa ce a absolvit Liceul de vioara (Aici, drept sa spun, aveam eu niste indoieli privind afirmatiile lui, insa am zis sa tac si sa nu-i blochez euforia baiatului, trebuia sa-l las sa vorbeasca in continuare, ca sa nu stric intreaga discutie). Pot sa ma laud deja ca sunt si eu insumi un laureat, un laureat oarecare, nu de premiul Nobil, ci un laureat de Bac, adica Bac-a-laureat, intr-un singur cuvant Bacalaureat...

Dar sa ne intoarcem la oile noastre, erai curios despre probele astea, sa vezi si matale ce si cum. Pe vremea matale, era simplu, terminai SAM-ul si atat. Aveai o calificare si gata. Insa acuma trebuie sa faci liceu tehnologic si sa dai bac... Ce vremuri bune ai prins matale! Eu am terminat Liceul Tehnologic Agricol din Pogorata de Vale, specializarea Agricultura, profilul Resurse naturale si protectia mediului... Sunt tehnician agricol, deci. Suna destul de pompos pentru un biet lucrator in agricultura, nu-i asa? Astea-s vremurile, te numesti tehnician, dar tot la coada vacii ajungi, dupa cum zicea bunicu’...

Problemele importante in ceea ce priveste bacalaureatul le-am discutat mai intai cu ai mei, am facut consiliu de familie prin primavara (tata, in rol de sponsor principal, a avut si drept de veto, pe care chiar si l-a exercitat in anumite momente).

Competentele ca competentele, insa probele la care dadeam examen au fost discutate indelung si pana la urma am ales Istorie (ce matematica, zicea batranu’ meu, da-o incolo de Mate’, ca nu-ti trebuie, ce integrale, cosinus si arctangenta, astea-s pentru specialisti, tu sa stii aritmetica si atat... dar tu trebuie sa fii tare in istorie, sa stii de unde ne tragem, de la Decebal si Traian, sa stii ca Stefan cel Mare ti-a lasat Moldova, sa ai grija de ea, si chestii din astea, ca sa nu te mai pacaleasca unii ca Mos Ion Topor, cum a facut mai demult, cand erai copil, ca Mircea cel Batran era un mosneag cocosat, dintr-un sat de peste doua dealuri, Gugesti, hodorog care a trait peste 100 de ani si de aia a ramas numele asta in istorie)...

Iar la cealalta proba am ales Economia, tot la sugestia tatutului meu drag (baiete, zicea el, tu trebuie sa fii meserias in economia asta, sa intelegi mecanismele ei, ca numai asa poti sa-ti valorifici corespunzator produsele tale agricole, nu doar sa muncesti la camp sau in grajd, ca un simplu argat, tu trebuie sa inveti in special economia agrara, cu tot ceea ce presupune ea, si mai ales tehnici de negociere, ca sa nu te pacaleasca marii afaceristi, astia, cu scoli inalte, sau chiar si orasenii, cum a patit strabunica-ta Vera, care odata a plecat la piata cu cateva legaturi de patrunjel sa le vanda si la un moment dat a venit o madama ce s-a targuit si s-a tot targuit, de i-a dat baba patrunjelul aproape pe degeaba, numai sa scape de nesimtita aia).

Asa, bun, acuma sa-ti zic ce a fost in realitate la Bac...

La Limba romana mi s-a parut destul de greu, insa nu m-am lasat. Stai sa vezi ce le-am facut. Primul subiect a fost usor, sa dai niste sinonime, sa spui doua trasaturi ale genului epic, sa comentez secventa din textul dat, le-am facut pe toate, deci, aveam deja nota 4 (cu tot cu nota din oficiu). La subiectul al doilea am tras tare, am scris un text despre reusita, in care am bagat citate celebre, „ in politica poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri” sau „decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas”, si inca vreo cateva, ce sa mai, praf i-am facut, cred ca au plans corectorii de emotie cand au citit lucrarea mea, ca mi-au dat 20 si ceva de puncte din 30, suficient, zic eu, pentru cata eruditie am... Al treilea subiect l-am dat pe garla, adica am scris doar atat, cat sa nu dau rubrica goala, ca nu e frumos: „cine sunt eu, ca sa-i judec pe marii nostri poeti, adica viziunea lor despre lume, cand nivelul meu de cultura e la genunchiul broastei, in comparatie cu ei, deci, ma opun cu incapatanare si refuz sa-i barfesc aici...”. Si cu asta, am rezolvat romana, cu un merituos 6,20...

La Istorie m-am simtit ca pestele in apa, zau asa... Primul subiect, ala de genul „spuneti cum se cheama Biserica Neagra din Brasov si unde se afla ea”, l-am facut exemplar, deci nota 4 din oficiu (3 de aici si 1 din oficiu), asa am considerat. La al doilea, surpriza, iarasi „doi elefanti se leganau intr-un hamac, deci, cati elefanti erau in hamac?”. Pana aici, nota 7, 7 fara ceva (pentru ca nu i-am zis de practicile democratice in Europa)... La subiectul al treilea, le-am bagat un eseu, de tip Cristian Troncota, in care am subliniat mai multe idei, pe teme diferite, si anume de ce s-a bagat Romania mai intai in alianta cu Austro-Ungaria si Germania, apoi s-a intors si s-a bagat in alianta cu Franta si Anglia, sau cum „Stalin si poporul rus/ Libertatea ne-au adus” si mai ales ultimul punct, cel in care am povestit cum statea saracu’ strabunicu’ cu ochii in soare si-i cauta cu privirea pe americanii care nu mai veneau, dupa al doilea razboi mondial, de, speranta moare ultima... In total, Istorie, 8,90, un fleac, i-am ciuruit... Avea dreptate tata, daca istorie nu e, nimic nu e...

Iar la Economie, aici a fost adevarata mea lovitura de maestru, insa pacat ca evaluatorii nu mi-au acceptat teoriile (se pare ca acestia faceau parte din scoli de gandire economica diferite de punctele mele de vedere), c-altfel luam 10, sa mor eu...

La primul subiect, enuntul A, primele 5 puncte, la care trebuia sa raspund Adevarat sau Fals, am zis bine, dar la punctul 6, am dat niste explicatii care probabil nu le-au placut (Sacrificarea unor alternative in procesul alegerii este necesara ca urmare a raritatii... banilor, am scris eu, pentru ca tata, modelul meu in teoria si gandirea  economica, intotdeauna zicea cand se intorcea de la bazar ca, banii fiind putini, nu a avut prea multe alternative si a trebuit sa-mi aleaga niste adidasi mai naspa, dar mai ieftini)... La enuntul B am calculat foarte bine valorile si am facut graficul. Deci, 24 de puncte.

La al doilea subiect, enuntul A a mers foarte bine, 20 de puncte. Deci, pana aici, eram in grafic, cu nota 5,40. De aici, insa, a plecat deranjul... Pentru ca la enuntul B m-a mancat in fund, ca pe Zambilica, sa ii iau la misto pe corectori. Adica. Trebuia sa calculez castigul bancii si respectiv profitul. Calcule simple, nu era mare lucru. Insa de ce sa nu divaghez si sa zic ca in cazul unei banci normale se intamplau urmatoarele calcule (si le-am scris), dar in cazul unei banci anormale, cum ar fi de exemplu, CEC-ul, castigurile nu s-ar sti cu precizie, ca sunt hoti si bagabonzi, deoarece in privinta depozitelor atrase de la populatie inainte de 1989 nici acum nu se stie clar ce s-a intamplat cu ele (saracu’ bunicu, a avut si el bani la CEC, pentru o Dacie 1310, numai el stie cat de mult a muncit ca sa stranga banii, cati vitei si porci a crescut pentru contract cu statul, ca a avut o ambitie mosneagul, sa fie primul de la el din sat care-si ia masina, si nici in ziua de azi nu si-a mai recuperat banii)...  

Iar la subiectul cu numarul 3 a fost si mai mare dezastru. I-am mitraliat pe corectori cu noi provocari stiintifice, ba chiar le-am insultat inteligenta, de exemplu, le-am explicat, la cerinta A, ca masa baneasca reprezinta masa la care stau toti banii, euro, dolarul, yenul japonez, rupia indiana si intr-un colt, mai pricajit, sta si leul romanesc (a, si le-am mai spus ca de la masa asta lipsea Banul Craiovei, care era plecat cu treburi in teritoriu, la el acasa, sa vada ce se intampla cu Stiinta, daca se mai inscrie in A, sau nu). La cerinta B, le-am dat un exemplu concret de situatie economica, tulbure, zic eu, adica pe la inceputul anilor `90, cand in Obor, piata a doua, speculantii stateau ciorchine pe clienti (fapt real, vazut si povestit de tata, pe cand lucra la Bucuresti, ca el dupa liceu a lucrat cativa ani si pe acolo, dupa care s-a intors in Moldova lui natala si s-a casatorit si m-a avut pe mine, ca sa stii). La cerinta C, am povestit numai de concurenta neloiala. La cerinta D, cred ca am atins o coarda sensibila la profesorii evaluatori, deoarece le-am argumentat ca cresterea consumului nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor printr-un fapt concret, si anume pentru ca am fi dat peste cap economia, am fi ajuns ca Grecia, si aici tare ma tem ca m-au considerat partizan al reducerilor bugetare, precum cei care au fost la putere pana nu demult, si ca rezultat m-au taxat dur, nedandu-mi vreun punct, pentru ca ei au avut de suferit reduceri salariale, pe cand preturile cresteau... Aici consider ca nu mi-am ales bine argumentatia, poate as fi putut raspunde altfel, insa asta e. Mi-am furat-o, am luat numai 5,40 la Economie, insa am trecut examenul.

Si uite asa am intrat in istorie, ca unul din cei care au luat Bacalaureatul de anul asta adica, statistic vorbind, ma amestec si eu in cei 45% promovati...

Concluzia, nea Ioane, sa stii si matale: Traiasca scoala romaneasca! Ea ne califica, ea ne ridica in cer si tot ea ne tranteste cu fundul de pamant, ca nu avem ce face dupa aia cu diplomele. Vorba lui bunicu-meu: baiete, baga-ti mintile in cap, nu te mai infumura atata cu hartiile alea, oricum, tot la coada vacii ajungi... Si are dreptate, ce sa fac eu in continuare, unde sa ma duc sa muncesc, nu tot la agricultura ajung? ”

Mai, oameni buni, trebuie sa recunosc ca tot ascultandu-l pe pezevenghiul asta de Ghitisor, am fost complet furat de povestire si de modul in care a relatat experienta asta de viata, in speta bacalaureatul, si am zis sa vin si sa prezint aici, pe blog, ceea ce a spus nepotu-meu...

Iata cine trebuia sa plece la Bruxelles!

    Doamnelor si domnilor, nu stiu cum se facu, ca iarasi se certara astia de sus... Tura asta, motiv de galceava avura pe tema reprezentarii tarisoarei noastre la marea sedinta de la Bruxelles. Nu mai intru in detalii, ca toata lumea stie argumentele taberelor dintr-o parte sau alta, insa eu vin pe partea ailalta si le spun ca cea mai buna solutie de compromis in aceasta afacere incurcata ar fi fost desemnarea de comun acord a unei a treia persoane, care sa nu tina nici cu Victoras, nici cu nea Traian. Si mergand pe aceeasi idee, cred ca cel mai indreptatit sa reprezinte Romania la reuniunea Consiliului European ar fi fost... Ion Dascalu.
      Da, doamnelor si domnilor, de ce sa ne mai dam acum la gioale degeaba, ba ca presedintele trebuia sa ne reprezinte, ba ca prim-ministrul, daca il puneam pe nenea Dascalu in capu' listei rezolvam treaba si nu se mai supara nimeni. Se ducea omu' acolo, lua intelesu' la probleme si venea inapoi sa le spuna tuturor cum sta treaba la nivelul respectiv, ce si cum trebuie facut ca sa ne aliniem si noi dupa fustele lui Tanti  Europa... 

     Ati putea obiecta ca ce expertiza detin, sau ca ce studii am, ori ca ce experienta de viata posed, si asa mai departe... Insa daca chiar vreti sa discutam asa, la modul asta, va dau un reper pentru discutii: sunt si eu un absolvent cu diploma, ca orice alt tanar normal din tara asta, unde, ce si cum, nu mai conteaza... 
     Sau hai totusi sa va spun, am si eu niste studii facute, nu sunt un terchea-berchea, ca astia din jurul meu, cu 4 sau 6 clase, eu am S.A.M la baza, nenicule, nu te joci, cu dubla specializare, frezor-rabotor (a nu se    intelege frezor-coafor, ci frezor la masina de frezat, desi e drept ca le mai fac din cand in cand frezele pe la unii din satul meu, care vor sa fie la moda, si ii aranjez pe capatana cu masina mea de tuns oile)... Deci, absolvent cu diploma, nu minciuna... Reprezint talpa tarii, fratilor, si ma mandresc cu asta. Pregatit de faimoasa scoala romaneasca, si sa nu va aud ca o comentati negativ, ca ma supar, zau. Mai ales ca mi-a placut sa merg la scoala de la mine din sat, ca iarna era cald si bine, de la pardoseala incalzita, iar vara racoare, de la aerul conditionat... As fi vrut eu... Da' mie mi-a placut totusi la scoala, sa fie clar.
      Plus, expertiza in constructii (i-am ridicat de la 0,00 grajdul din chirpici a lui nea Vasile Cazacu, zis si a lu' Boboc, vecinul lui tata, ca i-l surpase timpul si o inundatie de primavara, deci i l-am facut de la A la Z, conform normelor in vigoare, si mai ales cu grad ridicat de rezistenta anticutremur, cu estimarea pozitiei CG si CR si a sensului de rasucire de ansamblu, tzatza de matza, ce mai. In cazul unui seism, i-ar sta vacile fara nicio problema acolo, molfaindu-si in liniste fanul, in timp ce toti romanii de pe ulita ar alerga ca bezmeticii prin curte, sa nu-i prinda cutremurul in casa). Asa, si am lucrat si pe santier, ca ajutor de zidar, am construit cu mana mea fina case noi pentru barosani (a se vedea cuibusoru' lu' Adi Minune la Stefanesti, eu si cu alti 5 baieti i l-am facut, marfa de marfa).
     Plus, expertiza in agricultura, taicule... Aici sa te tii bine, ca daca m-apuc sa povestesc cum e viata la microferma mea de subzistenta, cat de mult e de muncit, sta cocostarcu' intr-un picior si plange de i se usuca penele pe el... Ca nu stie oraseanul ce de-a munca e pe la tara, el se asteapta sa-i vina toate de-a gata, crede ca fructele cresc in copac si atat, nu stie cat de mult trebuie sa muncesti pentru produsele astea alimentare, ce crede el, ca de exemplu rosia se creste si se coace singura, eventual sa-i arati o poza mai desuchiata, cu un barbat gol, ca sa se roseasca de rusine, sau ca porcul se ingrasa pentru ca sta in fotoliu si se uita toata ziua la televizor si apoi, cand e bun de taiat, se ia de urechi si se duce la magazin, eventual se mai si transeaza singur, ca un samurai care-si face seppuku, ori ca gaina isi face oul in cuibar direct stantat cu ziua, luna si categoria in care se incadreaza acel ou, sau isi imagineaza ca laptele se obtine doar din molfairea unei gume, iar vaca se duce singura la magazinul de lactate, in spatele tejghelei, si-si doneaza laptele, ca bogatasii banii la actiuni de binefacere, si asa mai departe.... Hai, dom'le, sa fim seriosi! Noi, astia de la tara, suntem cei care muncim din greu, pentru ca oraseanul sa aiba ce baga in oala, in tigaie sau in frigider...
      Plus, scoala vietii, tataie, ce, asta nu se pune? E mai importanta decat 1000 de carti pe care le citeste un tanar in facultate, el citeste ce au scris altii, invata, face teme, referate, lucrari de diploma, si ajunge sa plagieze, ca tot e la moda acum tema asta de discutie, din zece carti el trebuie sa faca una, si mai tarziu la ce-i foloseste? Pe cand eu, la scoala vietii am avut o mie si una de lectii de viata la care am raspuns prezent, n-am ratat niciuna, la unele m-am prezentat foarte bine, am reusit cu brio la examene, iar la altele am picat pe moment, insa pe urma m-am invatat minte, am aflat ce, cum si unde am gresit, mi-am tras invatatura de minte (deci, se cheama ca am luat examenele in restante)... Ehehei, cea mai buna scoala, sa ma picati cu ceara daca va mint...
      Plus, am fost prin toate colturile tarii mele, am umblat prin zari si tari, si am trecut chiar si mari (n-am facut chiar ca celebrii mei confrati, nu-i numesc aici, se stiu ei, "muica, ce de-a Jii", insa tot mi-am spus ca marile astea, in mod sigur, sunt mai mari decat doua milioane de Vasluiet luate toate la un loc), am invatat limbi straine, am comunicat cu oameni de alte natii si alte rase...
       Ei, ce mai ziceti, v-am convins despre abilitatile mele personale si profesionale?
      Bine, bine, ati putea spune, dar chiar si asa, cu tot CV-ul asta impresionant, cum m-as fi inteles eu cu toti oamenii aia de la reuniune? Ca acolo trebuie sa stii sa te bagi in seama, sa te faci placut si apoi sa vorbesti  despre chestiuni legate de temele principale de discutie, in principal economice.
      Si care ar fi fost problema? Eu zic ca m-as fi descurcat foarte bine. Floare la ureche. Fiti atenti la mine.  
     Mai intai si mai intai, m-as fi pregatit ca sa arat bine, ca asa se procedeaza standard, scrie si in carti. Adica, m-as fi imbracat cu costumul ala bun, pe care l-am purtat cand am fost ginerica (si mi-as fi pus si insigna aia in piept, sunt deja obisnuit sa port asa ceva, la nunta am avut ditamai floarea prinsa la rever), mi-as fi luat o camasa alba si mi-as mai fi pus si vreo doua camasi calcate in valiza, sa fie de rezerva (ca asa se poarta, am vazut eu intr-un film), o cravata albastra (ca sa vada lumea ca ma asortez cu steagul UE), mi-as fi luat la mine o batista alba, curata (cine stie, poate acolo e ca la armata, te verifica la inspectia de dimineata la unghii taiate si batista curata), doua perechi de sosete curate (ca nu se stie, poate am ghinion si nimeresc ca la grupa a treia la armata, unde trebuia sa te descalti si sa arati ciorapii, tot la inspectia de dimineata), mi-as fi pus trei pixuri in buzunarul de la piept (sa vada cei de acolo ca au de-a face cu un intelectual) si mi-asi fi agatat sub brat un caiet dictando (mi-a ramas la suflet tipul asta de caiet, bun de tot, dom'le, ca asa de bine mi-a ordonat scrisul, in clasa intai, incat si-acuma mai incerc sa mi-l ordonez) si mi-as fi aruncat in buzunar un pachet de gume Orbit (le fac reclama, da' n-am ce-mi face, ca gume Turbo nu se mai gasesc in comert, alea-mi placeau, ca aveau surprize cu masini sau fotbalisti), ca sa nu-mi miroasa gura si totodata ca sa le arat oamenilor din sala ca eu gandesc mult de felul meu, ca pana si falcile imi plesnesc de atata concentrare intelectuala asupra temelor discutate acolo...
      Apoi, m-as fi imbarcat la Otopeni, zborul catre Bruxelles, m-as fi relaxat, as fi baut o cafeluta in avion, ca un boier ce ma aflu, m-as mai fi holbat un pic la stewardese, si apoi as fi ajuns la aeroportul lor, din Bruxelles, de unde m-ar fi luat oficialii lor cu o masina (nu m-ar fi lasat de capul meu, sa vin cu taxiul, ca sunt si ei constienti ca "taximetristii ie toti hoti", oriunde ar fi ei).

     Ajuns la sedinta, mai intai as fi salutat pe unii, pe altii: "Hello", "Buon giorno", "Bon jour", "Buenos dias", "Guten tag", m-as fi prezentat (regulamentar, pocnind din calcaie) si apoi as fi inceput discutiile de complezenta (e usor, nu trebuie sa stii prea multe cuvinte, ci trebuie sa dai din cap, sa le zambesti cand iti insira ei acolo verzi si uscate in limba lor si din cand in cand sa le mai spui: "Yes, indeed", "Naturlich" ,"Si, certo", "Biensur"). Apoi, as fi pregatit terenul pentru discutii mai ample, amintindu-le despre fotbal (e ciudat, insa fotbalul e un subiect accesibil, toti se pricep la el si toti vor sa fie laudati pentru echipa nationala, fie ca e vorba de "Squadra Azzura", de "Les Bleus" sau de "Die mannschaft"). Si cand s-ar mai fi ingrosat discutiile, n-as fi uitat sa le mai strecor din cand in cand interlocutorilor mei cate una buna, de exemplu cat de importanti sunt si ce forta fotbalistica reprezinta ei: "Oh, you are the best players in Europe", "Sie sind fantastich", "Les meilleurs joueurs dans le monde entiere", "Migliori giocatori" si asa mai departe, si cu asta i-as fi uns la suflet si mi-ar fi mancat din palma, efect garantat...

     Inainte sa inceapa discutiile de la masa, mi-as fi inchis totusi telefonul mobil (nu de alta, ca sa nu apuce sa ma sune vecina Maricica (aia de peste drum, care a fost profesor necalificat de gimnastica vreo zece ani) chiar in timpul sedintei oficiale, ca sa-mi reaminteasca ca azi e joi si ca e musai sa trec pe la ea diseara ca sa discutam niste afaceri incalcite-incalcite, dar atat de incalcite incat numai eu i le pot descalci, nu barbatu-sau Grigore, zis si Sugativa, care toata ziua semneaza condica prin carciumi iar seara vine crita acasa si doarme ca un porc, of, of, of, ca greu imi mai este cu muierile astea)...

      La dezbateri, ei, ca la dezbateri, aici ar fi fost o alta poveste. As fi fost foarte atent la ce zic ei si, credeti-ma, ar fi fost mult mai usor sa iau intelesul, pentru ca au traducatori care-ti spun in limba ta, intr-o casca ce o pui pe urechi, tot-tot-tot ce zic ei acolo, da' tot, ma intelegeti, nu asa, subtirel, de vara (pana si stranutul ti l-ar fi tradus corect in romana, "Hapciu", cica asa sunt instruiti, ca daca stranuta unu', sa traduca repede, ca sa nu zica ceilalti ca respectivul vorbitor le-a tras o injuratura pe limba lui, asa mai printre dinti).

     Daca s-ar fi ajuns la rezolutii si hotarari, ce musai sa fie votate, as fi ridicat mana la toate, ca sa vada ca nu degeaba m-a trimis tara mea acolo, sa dorm in fotoliu ca un tipic parlamentar dambovitean, ci ca sa ma implic activ in procesul de reconstructie al marii noastre Europe. Si n-as fi fost doar un simplu votant, ci as fi venit si cu solutii pentru problemele cu care se confrunta fratia asta europeana (ca doar frati suntem cu totii la masa aia, nu?). 
     Iar la poza finala de grup, nu m-as fi dus oriunde (oricum, sunt un tip inalt si destul de voinic si ies in evidenta orice as face, mai ales ca am o aura vizibila chiar si cu ochiul liber), ci cautand sa ma pozitionez chiar langa reprezentantul vecinilor unguri ca la momentul blitzului sa il calc din greseala pe picior (vreo 90 de kile presate cu ajutorul a 30 cm de pantof-pe masurate, cu rigla, nu are cum sa scape tipul, garantat) si astfel sa imortalizez in poza de grup fata fericita a acestuia ("another happy customer"), un chip plin de bucurie ca a participat la lucrarile Consiliului European (sunt rau si nu ma pot abtine, zau)...
    Da, doamnelor si domnilor, as fi avut cateva idei si solutii importante de comunicat acolo, insa dumneavoastra nu vi le pot spune acum, aici, deoarece o sa le expun alta data, intr-o mare conferinta de presa, cu ziaristi acreditati nu numai de la noi din tara, ci si din Europa (BBC, Reuters, Le Monde, Frankfurt Allgemeine Zeitung, El Pais, Corriere della Sera, etc). Dar hai sa fac totusi niste exceptii si sa va ofer atentiei patru idei din acestea...

      Lui David Cameron i-as fi spus ca, daca tot e ingrijorat ca de trei luni tot ploua, ploua si iarasi ploua in tara lui si fermierii sunt suparati ca nu-si pot cosi iarba si ca astfel nu or sa aiba ce da de mancare la animale la iarna, sa faca un fel de turism agrozootehnic, sa vina cu toate animalele lui la toamna in Romania, ca noi avem destul fan, deci sa faca un fel de transhumanta, sa faca iernatul la noi, si apoi in primavara, sa urce inapoi cu oile si vacile in Anglia lui... Si astfel ar fi castigat si ei, ca aveau mancarea asigurata la animale, si am fi castigat si noi, ca le-am fi luat chirii bune, am fi castigat niste lire sterline si am mai fi echilibrat balanta de plati externe si contul curent...

       Lui Mariano Rajoy i-as fi propus ca pentru reducerea somajului in tara lui sa ne fi trimis noua somerii, ca i-am fi pus la treaba aici (avem multe terenuri care stau parloaga, sunt nelucrate de ani de zile) ar fi muncit spaniolii si ar fi trimis si ei un ban gramada acasa (s-ar fi inversat rolurile, nu? genial, zic eu), si astfel Spania si-ar fi redus rata somajului, iar noi am fi crescut randamentul agriculturii, si am fi castigat si noi totodata...

       Lui Francois Hollande i-as fi sugerat ca din reducerile preconizate de personal bugetar, in cadrul planului sau de austeritate, sa ne fi trimis noua, un an sau doi, acei functionari publici pe care nu-i mai poate tine, mai ales cei cu Ecole Nationale d'Administration (ca sa nu ramana someri oamenii, ca e pacat, trebuie sa manance si ei o paine undeva) iar noi i-am fi primit cu bratele deschise (poate ai nostri bugetari s-ar fi luat dupa ei si ar fi invatat adevaratul mod de a-ti face meseria de functionar public)...

     Angelei Merkel (ea e mama noastra, a tuturor europenilor, asta e adevarul) i-as fi propus un plan de masuri pentru redresarea economica a Uniunii Europene (insa despre asta intr-un alt episod). Cat despre Germania ei, i-as fi spus sa faca ceva sa mai domoleasca un pic economia aia a lor, ca prea duduie (ca sa plagiez, pardon, sa citez un maestru autohton al finantelor) iar pentru noi, romanii, este foarte greu sa-i prindem din urma pe nemti, economic vorbind, ca alearga prea tare...

      Acu' la final, sa va vad ce mai ziceti, pentru toate argumentele prezentate mai sus, e drept ca eu trebuia sa plec la Bruxelles, au ba?

Sursa foto:http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cat-il-va-costa-pe-ponta-fotografia-de-grup-de-la-bruxelles-269030.html

Prietena Cella

     Aseara am mai incheiat o runda din serialul meu: "Hai sa ne conversam". Iata materialul luat direct de pe blogul prieteniei Cella:

     Ion Dascalu: “şi prin ochelarii mei de cal văd mai degrabă lumina neluminoasă” Fain. Eu vad multe prin ochelarii mei de cal da’ nu pot sa fac nimic. As face eu multe, da’ nu m-ar vota nimeni. M-ar vota multa lume da’ tot n-as iesi vreun edil sau vreun ministru. As iesi mare capetenie de oameni da’ tot la ochelarii mei de cal m-as intoarce, caci atunci chiar nu as mai vedea ce e in jur… Aia e… Imi place de mine, pe bune, caci ca finca- vorba unui personaj de la tv- fericiti cei saraci cu duhul…

     Cella: hâtrule care eşti tu hâtru vezi, cu duhul ăla. eu p-al meu îl ţin bine închis în sticlă. o ştii p-aia: toţi vor în rai da’ nici unu’ nu vrea să moară. rău îmi pare că n-am voie politică pe blog, ţi-aş zice… aşa uite, mai citeşti şi tu, de dragul meu, o poezea două

     Ion Dascalu: Ma relaxeaza poezia ta, pe bune… Si eu incerc sa nu comentez politica pe blog, desi as avea atatea gloante pe teava… Revenind la poezie, cred ca m-as ingrijora daca in loc de “omul se face greu pe lumea cealaltă din cauza luminii: lumina venoasă, marii carpaţi luminoşi de sub stern, luminile sumbre care-i umflă oasele. cine-a zis că omul nu-i lumină? ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină, un cheag de lumini bolnave foarte.” as citi “politicianul se face greu pe lumea asta din cauza marafetilor: marafeti lei, euro, dolari, marile spagi luminoase de sub scaunul sau, marafetii care-i umfla buzunarele. cine-a zis ca politicianul nu e afacerist? ba chiar ca-n nevazut politicianu-i afacerist, un cheag de afaceri bolnave foarte” Na, multumita? Cine-a zis ca romanu-i nacut poet nu a exagerat cu nimic. Ufff, ma duc sa ma sterg cu un prosop de atata transpiratie, caci versurile au fost destul de grele, am muncit din greu la ele, am muncit mult, de am transpirat sub limba…

     Cella: aplauze, aplauze zise emoticonul care aplauzeşte sunt încântată. de mine, desigur, uite aşa facem noi lucruri interzise ştii cum se cheamă asta? super calificare-n proceduri speciale bine-ai venit în club! e select, crede-mă pe cuvânt

     Ion Dascalu: “Thank you, ladies and gentlemen… Thank you very much, you are far too kind…” Da’ o medalie se da la clubul asta a lu’ matale, sau macar o diploma, ceva, ca sa am si eu ce pune pe perete? Cand o veni si la mine in vizita niste oameni ca lumea, gen profesorul de limba romana din sat, sa am cu ce sa ma laud, sau mai bine zis, hartia sa vorbeasca pentru mine si sa ma laude…

     Cella: vineeeeeeeeeee poate-ţi alegi şi adaptăm special pentru tine câteva. noi între noi ne dăm câte-un vin bun şi una după ceafă

     Ion Dascalu: Accept vinul (da’ fara una dupa ceafa ca eu am platfus si ma deranjeaza cand sughit). Bun, revenim la olie noastre, deci, sa-mi aleg o medalie din cele prezentate mai sus, nu stiu cum sa fac, toate sunt frumoase… Dar stai asa, da-mi te rog una de aia in cruce pe culoare albastra si cu patru spade, da’ ailalta cu 1916 cat e, da, o vreau si pe aia, puneti-o la pachet, da’ aia cu chipul de femeie cat e, e scumpa? puneti-o la pachet, cutiile sunt la promotie, halatul cat e halatul…. Misto si muzica, ma intreb de unde ai gasit smecheria asta animata si zgaraietoare la urechi… Mersi, gata, mi-am luat vreo cateva medalii, acuma pot sa plec acasa linistit, a, nu, stai sa iau si ciorile alea, asa, acuma plec linistit. Vinul il trimiti tu, da’ vezi sa fie la gheata, da? Am pretentii…

     Cella: liber la pretenţii pe ofertă 33 în unu’ da’ tu zi 66 cu dixie vinul e la temperatura camerei să fim stilaţi, zic rece bem la varăăă(mea, ta, cum o fi… vin să fie) eu, când e vorba de lucruri sfinte şi “premieri” consult experţii(deformaţie profesională să am spatele acoperit ) am, în deschidere, că tot e patria vinurilor la voi ceva local

http://www.caffemuseumleonardodavinci.ro/vinuri_unguresti.html

     Ion Dascalu: Meserie… Mi-e dor de o Busuioaca de la husenii mei… In fine, mi-a placut magazinul tau si ce am baut acolo cu ochii, ca sa ma exprim asa… In rest, eu iti urez noapte buna si ma duc la culcare de acum, se pare ca am baut un pic mai mult decat trebuia si m-am cam ametit in crama prezentata de tine mai sus… See ya! Pana la urmatoarea intalnire iti doresc toate cele bune!

     Cella: să-ţi fie somnul bun precum ţi inima trimit cei 7 purici, fără picior, numai bune busuioace parfumate şi bondoace

     Si de aici s-a cam rupt firul deoarece, ciudat, parca ma prinsese somnul (oi fi muncit din greu la cuvintele pe care le-am scris acolo si-oi fi obosit) asa ca am terminat conversatia si m-am bagat la nani...

O mare dilema

     Prieteni, citind blogul amicului Nelinistitu' am dat peste o chestiune interesanta:

     Dom'le, la comentarii stateau vreo doi si se gandeau ca pe unde o fi minunatia asta de constructie la care eu, prompt si eficient ca de obicei, le-am si dat raspunsul:

     "Eu cred ca chestiunea va depaseste pe toti, pe cuvant. Poza asta e facuta la noi in Vaslui, la WC-ul public din mijlocul orasului… Fiindca noi vorbim cate trei limbi straine (daca nu va vine a crede consultati http://www.youtube.com/watch?v=mLl9Q47e7bQ), primaria s-a gandit sa puna placute trilingve, daca unuia dintre noi i se face lene sa gandeasca si implicit sa citeasca in engleza, isi seteaza mintea pe araba… Asa ca va rog sa nu va mai aruncati cu ipoteze ca e ba la arabi, ba la moscoviti, ba nu stiu unde… In ghereta aia din dreapta sta tanti Maricica (cea care incaseaza banii) iar scara aia e pusa pentru antrenamente in caz ca la unii nu vine imediat necesitatea fiziologica, dupa ce faci un pic de miscare, sa vezi ce se pune in miscare metabolismul… Iar tabela aia arata ce numar intra la rand, ca tanti Maricica iti da si bon de asteptare, ca asa-i normal, cum a terminat unul problema se elibereaza ghiseul si intra altul la rand, potrivit numarului de pe bon, afisat prompt pe ecran… C-asai la noi, suntem niste oameni civilizati…"

     Acuma ma munceste intrebarea: Oare am gresit ca le-am dezvaluit altor oameni metodele noastre de convietuire de pe aici de la Vaslui? Daca ne fura modelul sanatos de viata, ce ne facem noi, vasluienii? Prin ce o sa mai iesim in evidenta? Prin faptul ca aici s-a dat batalia de la Podul Inalt?

E ger afara, sau ce?

     Domnule, nu se mai poate trai in tara asta! Chiar ma omoara gerul asta!  E frig de-mi ingheata pana si minciunile in cap, de nu le mai pot da drumul pe gusa afara! Am stat eu intr-o parere si am asteptat sa-mi piara starea asta de lenevie mentala, de conservare a pretioaselor idei  insa nu pot iesi din starea asta de hibernare si pace! Ca sa parafrazez un binecunoscut vers, ziua ger, noaptea ger, dimineata ger iarasi...

     M-am saturat de frigul asta, ziua cica e mai cald, chiar, ce mai inseamna -15 C sau -20 C  la vremea pranzului? Caldura mare, monser... Un fleac, or sa zica unii, te mai pui pentru oleaca? Ca sunt 10 sau 20, tot iarna e... Asa e, daca sunt prea mofturos pentru gradele astea, ar trebui sa-mi iau talpasita catre Siberia, unde sunt mult mai multe grade cu minus decat la noi. Da, dar vin tot eu cu completarea, acolo scrie la lege ca orice rus e obligat sa bea vodca (si doctorii lor spun ca pentru o viata sanatoasa trebuie sa bei 2 litri de lichid pe zi, insa nu specifica daca apa sau vodca), da, domnule, ai voie sa compensezi minusul de grade de afara cu plusul de grade de la o sticloanta de vodca (Ivan, idi siuda, mai ada un paharel cu vodca de minimum 40 de grade, pentru ca iar mi-a scazut temperatura, iar a luat-o termometrul la vale, si parca nu mai are frana deloc, hac, parerea mea!)... Hmm... Viata e frumoasa cand esti toata ziua pe pilot automat, n-ai griji, n-ai probleme, mergi in treaba ta, in ritmul tau, pe traseul tau propriu, cand pe sant, cand pe drum... Dar e drept ca si la tembelizor zice bine ca "consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii"...

     Deci, mai bine o sa rezist pe pozitie, si nu o sa incerc chestia asta cu echilibrarea gradelor acasa, cand e prea mult minus, da-i cu plus cat mai mult ca sa iasa peste 0, ca la lectia profitului, chiar daca rusii ma imbie sa le gust licoarea, prin faptul ca lasa poarta deschisa la Siberia lor, iar gerul navaleste in Vasluiul meu, precum odinioara tatarii de pe Volga! M-am resemnat, ma intorc la hibernarea mea, mai scot capul afara din barlog la primavara, cand da coltul la iarba, dasfidania!

     P.S. Drept dovada ca nu glumesc cand spun ca ultimele saptamani de frig m-au transformat profund si ca gerul m-a facut din om neom, va dau mai jos un autoportret facut de mine, realizat in ulei, cu foita de aur pe margini, pictat in stilul marilor artisti renascentisti:

     P.S. la P.S.   Dupa cum se observa in imagine, nu zambesc mai deloc, de aici si dovada faptului ca sunt un baiat serios, ce vorbeste numai chestii serioase, nu baga minciuni la kilogram, precum altii... Asta asa, ca fapt divers, pentru unii ce aveau dubii in acest sens, cum ca n-as fi serios...

Iar un guvern fara mine...

     Dragilor, iar mi se intampla boacana! Facura astia guvernu' din nou... Fara mine... Nu e bine, nu e bine deloc. Pai, ce, nu le-ar fi rusine, iar sta Ministeru' Agriculturii fara titularu' de baza (denumire ca la fotbal)! Nu e bine, da' nu e bine deloc, repet. Si cand ma gandeam ca sunt in schema, ca tura asta cand se face guvernul chiar o sa ma bage si pe mine in seama, de-adevaratelea, uite ca iar m-am pomenit pe dinafara...

     Au profitat de faptul ca zilele astea nu prea am fost pe acasa, am stat mai mult pe la rude, pe la vecini, pe la prieteni ca, de, asa e frumos, asa e obiceiul de Sarbatori, sa vizitezi pe cei dragi si sa servesti bucatele traditionale pregatite de gazde (nu-i frumos sa refuzi, cel putin asa m-a invatat mama, si de asta am si crescut mare cat China) sau sa cinstesti un pahar de vin cu ei (mancarea-i fudulie, bautura-i temelie, dupa cum spunea maestrul Mos Cinzeaca, la a carui scoala de filosofie bahica am studiat cativa ani buni, pana am ajuns si eu un pui de shaolin in templu' local de la capatu' ulitei, Budha Bar & Restaurant).

     Si doar le-am lasat numaru'de telefon, fixu' (mobilu' e mai pretentios, depinde de locatie, in ce colt al satului te afli, cica semnalu' are doar niste ulite pe care le agreeaza, pe altele nici nu se gandeste sa intre, de parca vorbim de cartiere selecte contra ghetouri, gen Hollywood contra lu' Compton din  Los Angeles, alea, alea, nu de niste vagaune ordinare de sat romanesc, care arata la fel).

     In fine, ma lungesc cu vorba, insa banuiala mea e ca ei totusi au sunat la fixu' meu (sau nu), insa eu le-am inchis (am fost foarte ocupat si adevaru' e ca eram mai tot timpul "anesteziat", fiind prins in lupta cu Sarba(u)torile astea grele, carora pana la urma le-am venit de hac, le-am biruit, si inca ceva, bucuria mea ca nu am epuizat toata munitia in lupta din primele zile, m-a prins Anu' Nou totusi cu mancare si bautura pe masa, cica asa e bine, ca sa am belsug in noul an).

     Da, dom'le, s-ar putea sa le fi inchis telefonu' in nas astora de la Bucuresti, crezand ca e papagalu' din reclama cu " Aici papagalu', o pizza, va rog" sau urata de Jane cu "Gaaata, gaaata...", sau cu "Intreaba mama daca-ti plac papuceii. Raspunde-i tu" (apropo, nenea Dolce, cred ca m-am hotarat, trec pe Gigi, sau Digi, cum ii mai spune, ca m-ai innebunit cu Tarzanu', Jane sau papagalu', prefer Carcotasii cu d-alde "Alo, vericule...", "A fost aut, am vazut eu bine..." decat seria "Geeeiiinnn...").

     Insa daca erau asa de hotarati sa ma coopteze in echipa de guvernare, de ce nu au mai revenit, sau de ce nu au sunat la vecinu' Vasile sa ma cheme la telefonu' lui, ca ala e tot timpul acasa, ca a cam dat de gustu' hi5, toata ziua sta in casa si vorbeste cu pitipoance pe net si pe mess, de a innebunit nevasta-sa Lenuta, a zis ca de nu se lasa internautu' asta de chat-uiala cu bagaboantele, o sa se razbune pe el facandu-si si ea cont pe hi5 si postand acolo poze cu ea, nu sexi, ca la panaramele lui, ci tematice, artistice, de catalog international, de exemplu, cu parul in vant, calare pe capra de taiat lemne, ori cu o ie decoltata si stravezie la stogu' de fan sau cu bichinei rosii cand face "poale-n brau" si se apleaca sa le bage in cuptor, etc., etc. ...

     Da, mai erau si alte variante de a da de mine (un elicopter sa fi trimis dupa subsemnatu' ar fi fost un gest dragut din partea lor, si totodata ar fi crescut si prestigiu' lu' "je" la mine-n sat, as fi baut moca, pe gratis, vreo juma' de an dupa aia, doar sa le povestesc la plebe cum e sa mergi pe deasupra pamantului, fara caruta, masina sau tren), insa se pare ca nu m-au dorit atat de tare incat sa alerge innebuniti dupa mine. Eu sunt baiat cu bun simt, nu mai insist in a revendica ce-i al meu. Intreaga mea expertiza, de notorietate internationala chiar, le statea la indemana. Treaba lor, ei au pierdut, nu eu. De fapt, tara a pierdut, nu ei. Din cauza lor. Eu intotdeauna mi-am exprimat disponibilitatea de a-mi pune in slujba patriei intreaga capacitate intelectuala si fizica, pentru propasirea scumpei mele tarisoare si pentru binele poporului meu (cu lacrimi in ochi va spun, zau)...

     In fine, inchei aici "mica" mea frustrare, cu dictonul meu de o viata, dau citate direct din Creanga, ce tare sunt (vorbele urmatoare mi se potrivesc in toate domeniile, adica ' geaba vreau ceva cu incapatanare, ca tot nu se intampla cum vreau eu):

"- Dragi ti-s fetele, Ioane?  

- Dragi...

- Da' tu lor?

- Si ele mie..."

     La revedere, pa, va pup, ca iar am pus-o de-o povestioara pe ziua de azi... "Si-am incalecat pe-o sea/ si v-am spus minciuna mea..."

Ia RCA-ul, neamule!

     Ia RCA-ul, ia RCA-ul, avem RCA-uri de vanzare, urgent luati RCA-uri, nu pierdeti ocazia, avem preturile cele mai bune...

     Oameni buni, poate nu stiti, insa din vara si pana acu' am trecut prin mai multe campanii, de exemplu campania de toamna, unde am prestat diverse munci agricole (taiatul porumbului, culesul viilor, etc., etc., nu ma bag in detalii, promit sa fac alta data un material pe tema asta).

     Apoi veni si campania electorala, unde am prestat activitati de dezbatere cetateneasca, profund democratica, acasa, in fata televizorului, in genul eu si restul lumii, aratandu-le tuturor candidatilor calea aia dreapta pe care sa o urmeze viitorul presedinte al tarisoarei noastre saracute (cam cum comentez la un meci de fotbal: da, ba, pasa in dreapta, ce, esti chior... deschide-l pe ala pe interior, nu sta cu gura deschisa ca-ti intra musca... fara fault, ba, fara fault, ca te elimina arbitru'... iesi acu' din aparare, nu-l lasa sa se apropie de poarta, tine om la om... iesi, portar, iesi la centrare, nu sta ca un cocostarc in poarta aia...), dadacind si certand pe toti candidatii, insa eu vorbeam, eu auzeam, ca niciunul nu ma asculta (ba, ce staff jalnic aveti si voi, ce v-au invatat sa spuneti, numai balarii, nu e bine, ascultati-ma pe mine, ca le stiu eu mai bine, ca eu chiar sunt in contact cu poporul, la carciuma din colt, linciurindu-ma in cate o suta de vodca juma' de ora, pana iau intelesu' la o problema, eu chiar stau de vorba cu talpa poporului, nu ca voi, care va aburcati in limozinele voastre sau va afundati posterioarele in fotoliile din birourile voastre, timpu' trece, leafa merge, chiar nu aveti habar ce vrea poporu', de ce nu ma intrebati pe mine, ca v-as spune eu ce ar trebui sa faceti, ba, politicienilor, ca tot timpul aud asta, vorba Parazitilor: vreti sa faceti ceva pentru mine, faceti infarct...hahaha... era o gluma, ce aveti, nu mai stiti nici de gluma, vi s-a urcat puterea la cap, ca doar n-oti face armaghedoane si cu mine... in fine, veniti la mine, nu la consultantii vostri, si va spun io cum sa castigati alegerile, ce sa ziceti, ce sa promiteti si ce ati putea face concret, pe pasi, mai intai si mai intai, prioritatea prioritatilor, care e cheia rezolvarii tuturor problemelor mari...). 

     In fine, niciunul nu m-a acultat (vezi, vezi, ti-am zis io), si-acu' toti stau si-si plang in pumni de ciuda ca pana la urma tot Marinelu' s-a urcat pe tron... In fine, daca nu m-au ascultat pe mine, repet, vezi ce s-a intamplat... Si nu trebuiau sa ma plateasca cu bani grei, ca pe americanii aia de exemplu, ci numai asa, o nimica toata, imi dadeau si mie o vacuta de lapte, zece oi, si vreo cinci oale de pus pe casa (de la huraganu' de asta-vara, stau cu niste oale sparte la casa, si doar am zis ca ma duc sa mi le cumpar, sa le pun la loc, insa nu am avut bani pana acuma, iar saptamana asta ma duc sa vand la targ vreo cativa saci de porumb, ca sa echilibrez asezarea bugetara pe anul asta, ca nu vreau sa intru pe procedura de deficit bugetar excesiv, ma sanctioneaza nevasta, prin reducerea ratiei de tutun de la un pachet pe zi, la 3 tigari: una dimineata, una la pranz si una seara)...

     Dupa atatea peripetii numite campanii, iata ca veni o noua campanie: campania de iarna RCA. Campanie care a inceput acum vreo doua satpamani, si care e in plina derulare... Am un target de atins, trebuie sa vand cat mai multe RCA-uri, iar din comisioanele aferente vreau sa-mi cumpar si eu o barca cu motor (ca trebuie sa ma duc la pescuit la vara prin Delta, m-a invitat Nea Mogulu la el (stiti voi care, persoana importanta, nu dau nume, insa m-am intalnit cu el in parcare de la Odaia Bursucani, sub singuru' felinar din catunu' vecin) si nu ma pot face de rusine, trebuie sa am barcuta mea, toti au iahturi, si eu chiar sa vin cu luntrea lopatata de lipoveni? ei, nici chiar asa...). Hai nu ma tineti din treaba, ca timpul inseamna bani la mine...

     Ia RCA-ul, ia RCA-ul, avem RCA-uri de vanzare, urgent luati RCA-uri, nu pierdeti ocazia, mai ales ca acu' veni si iarna, si il busiti pe unu' in spate, si nu stiti peste cine dati, vorba reclamei...

Talentul imi da tarcoale..

     Dom'le, cand nu ma astept, atunci ma trosneste cheful de scris. Dupa ce am tras o repriza de ras cu Nea Costache (apropo, va invit sa ii cititi articolele de pe blog), acum m-am gandit sa-mi afisez mesajele si aici..

     Ion Dascalu: "Nea Costache, imi pare rau insa trupa asta nu cadreaza cu Australia. Pentru Haustralia am pregatit o trupa de canguri care baga o batuta moldoveneasca (le e drag si australienilor de dansul asta, ce sa le fac, ma orientez dupa cum cere piata).. Asa ca, pana pregatesc videoclipul cu cangurii (l-am dat spre filmare lui Spielberg asta, insa ma cam foieste si ma amana un pic, ba ca-i criza, ba ca n-are bani destui si se duce la Bill Gates, ca ala tocmai a luat chenzina pe luna asta, deh, motive) o sa ramana tot clipul cu baietii astia... :)"

    Nea Costache: "Aaaa, deci dv. pregatiti pentru Australia o alta trupa, de canguri!Da dom’le, v-ati orientat bine! Probabil, ideea de a folosi canguri, v-a dat-o d-na Lucia Verona, care a avut un mare succesd cu ei; http://luciaverona.blogspot.com/2009/02/lansare-2-madelin-venit-cu-canguri.html Spielberg asta, am auzit si eu ca-i meserias bun intr-ale filmarilor da-i cam carcotas si pisicher… de n-are pereche! Daca stai pe capul lui, face treaba buna, daca nu stai, te amana…Am auzit si eu ca ar vrea sa imprumute ceva bani de la Bill Gates din chenzina dar nu stiu daca poate sa-i dea, ca are si el saracu’ rate la doua banci si una la CAR. Da’ cine stie, daca Bill vrea sa-l serveasca, o face el rost de undeva, eventual il imprumut eu dar fara dobanda, asa ca pretini!"

     Ion Dascalu: "Nea Costache, mersi pentru reclama (da-mi mai tarziu nr. de cont sa-ti virez niste bani, ca ma suna agenti de prin toata tara sa organizeze turnee cu trupa mea).. Cat despre doamna Lucia si Madelin (o mai veche cunostinta de a mea, by the way, Madelin, salutari de la Agigea) trebuie sa recunosc ca nu m-am inspirat de acolo nici macar cat negru sub unghie (cangurii d-nei sunt scriitori, ai mei sunt dansatori, fiecare cu specializarea sa, diviziunea muncii, deh)... Cat despre nepoata matale de prin Craiova (Ana-Maria), pot s-o laud si sa spun ca e foarte desteapta, cuminte si vorbareata (vorbareata- vorbareata, ce vrei, e olteanca la urma urmei, scuzata-mi fie remarca tendentioasa)... Si in final, sfatul meu e sa nu ii dai vreodata bani lui Bill Gates, ca nu-i mai vezi niciodata... Asa a facut de vreo 30 ani incoace cu toata lumea si iac-sa a ajuns in Top Forbes... Atentie la neatentie! :)"

    Nea Costache: "Daca tot este sa-mi pice niste bani pentru reclama, nu s-ar putea bani-pesin (asta sa nu ma mai americanizez cu cash)? Nu de alta dar, apropo de canguri, marsupiul meu e cam golut! Cu cangurii d-nei Lucia Verona, aveti dreptate, ai domniei sale-s scriitori! Da, Ana-Maria e o fetita foarte inteligenta, gandeste matur si e una din micutele mele prietene virtuale. Ziceti sa nu-l imprumut pe prietenul nostru comun, Bill Gates ca-i cam carcotas? Nu-l imprumut domnule daca ziceti, dar mi se rupe inima de el, ca-i si el amarastean!"

    Ion Dascalu: "Nea Costache, grait-ai cu mare intelepciune in problema politica. Dar n-are rost sa bagam politica la greu p-acilea. Ideea e sa ne bucuram noi de ale noastre (bloguim si noi, pentru placerea noastra spirituala) iar pe politicieni sa-i dam in primire la ziaristi (doar nu ne-om apuca noi sa le furam painea bietilor oameni). Eu personal tocmai de asta incerc pe spatiul asta virtual sa fac cat mai putina politica. Bun, acum ca stabiliram coordonatele la primul punct, referitor la politica, revenim la “afacerilii” noastre. Da, sunt de acord sa dau drumul la niste banisori pesini, insa numai monede (vezi ca le dau de-a dura de la Vaslui la Targu-Jiu, intr-o saptamana, saptamana si ceva, iesi si matale in fata portii, Portii Sarutului ma referam, si asteapta coloana ce marsaluieste spre matale, vezi ca vopsesc prima moneda in rosu si albastru, ca sa tina loc de girofar, cap de coloana, deschizator, cum vrei sa-i mai spui)... O a doua chestiune, multumesc pentru cuvintele frumoase despre mine spuse nepoatei, si pentru asta trebuie sa mai adaug si o sticla de vin (o Busuioaca de Bohotin) insa asta o pot trimite mai repede, o fac plic si o trimit prin nasul de pe acceleratul Iasi-Timisoara, care in gara Simeria are un var de ciocaneste rotile la tren, care poate s-o trimita mai departe printr-un marfar de cara petrol de la Arad la Constanta si astfel ajunge si prin Targu-Jiu, da’ te anunt eu cand e pe aproape, ca sa te duci in gara s-o iei din zbor, ca marfarul asta nu opreste deloc, las’ ca aranjez eu detaliile lansarii asteia, ca la NASA, in fine, da’ marea rugaminte e sa ai grija sa nu iesi la poarta (Sarutului) sa te asezi la masa (Tacerii) si dupa ce bei vinul sa te uiti la infinit (la Coloana) ca nu gasesti deloc infinitul asta, mai ales dupa ce bei Busuioaca mea... Gata, ne intoarcem la desfasurator si atacam ultimul punct: Bill Gates se da amarastean, insa e mai bogat decat mine sau matale, mare grija, ca asta stie sa vorbeasca frumos si te ademeneste de nu te vezi... Si cam gata pe ziua de azi, ma retrag la depou, ca sa rumeg la planul meu de iesire din criza, ca am si eu unul (ca toata lumea de altfel)... :)"

     Cam asta fu rabufnirea de talent din mine... Multumesc pentru vizionare! Toate cele bune!

Razbunarea mea..

      Redau un "scurt" mesaj pe care l-am postat pe blogul Satmarencei..

     "Insa trebuie sa-ti marturisesc din prima motivul prezentei mele pe blogul tau... Am interes ca jumatatea- blogher sa vorbeasca cu jumatatea- jurnalist, ca in timpul cand redevine un intreg jurnalist sa ma ajute sa ma razbun pentru ca mi-am pierdut locul meu “in sotietate” (la Bucuresti, la guvernare, nu stiu daca ti-am povestit tarasenia).. “Scopul scuza mijloacele”... Am auzit vorba asta asta-vara, cand la o masa vecina din carciuma mea preferata, a lu’ nea Gogu zis Pintenogu’, nea Titel a lu’ Mos Gica Gologan, mi-a predat, contracost, bineinteles (o tuica m-a costat), o scurta lectie de filosofie pura, din viata inspirata, dupa care s-a mutat la alt satean, ce-si bea linistit tuica, sa-i explice cum e cu stelele din Calea Lactee si ce influenta vor avea ele asupra recoltei de marar din gradina acestuia (bineinteles, tot contracost si aceasta previziune astrala)… Asa ca, avand in vedere aspectul enuntat un pic mai sus, cel cu scopul si mijloacele, iti cer nu sa te abati de la deontologia profesionala (nu as putea concepe o asemenea infamie din partea mea), ascultand numai versiunea mea si publicand articolul, ci sa le ceri si d-lor Boc si Geoana un punct de vedere asupra problemei ridicate de ambitia mea de a scoate tara din criza, si astfel sa-i pun in dificultate (ii fac de rusine astfel, sa mor eu din dragoste de tara)... Deci, asta vreau, sa faci un articol beton (poate iese si un Pullitzer, cine stie, n-ai de unde sti daca nu incerci sa faci articolul), in care sa deplangi sansa uriasa pe care a ratat-o Romania, prin nechemarea mea in echipa guvernamentala, sansa de a ajunge din urma (datorita mie, bineinteles) tarile europene fruntase din punct de vedere economic (puneam Romaniei niste roti bune, le ungeam atat de bine- ca pe alea de la caruta mea, de alerga singura pana la Canalu’ Manecii- ca am auzit io ca pe acolo se afla cele mai tari si dezvoltate economii europene)... Si uite asa, ramanem tot la stadiul la care ne aflam acum, doar pentru ca nu m-au chemat la Bucuresti si...

     Stai asa un pic, ca ma striga cineva... Da, doamna doctor, aici sunt, cum, aoleu, de ce tocmai acum, nu pot sa ma opresc din scris, chiar prinsesem drag de butoneala.. ok, ok, am inteles, nu-i nevoie sa-l trimiteti pe Prichindel, ca nu-mi place deloc de moaca lui (ori el, ori elefantul, mi-e totuna), ultima data cand l-ati trimis, m-a luat pe sus ca pe un sac de cartofi si m-a dus in salon... dupa ce in prealabil mi-a adus o camasa curata, alba, cu manecile de doua ori mai mari decat bratele mele (prosti croitori mai avem in zilele noastre, da’ eu cred ca erau beti cand au cusut camasa) si m-a imbracat ca pe un copil la gradinita (”baga mana, baga si cealalta”- ce grijuliu, cata atentie si afectiune din partea lui)... gata, vin, am inteles, hopa, usurel, ca nu dau turcii... Chiar asa sa ne suparam, de la niste pastile, ei...

     Draga mea ziarista (si jumatate blogherita), eu trebuie sa plec, insa ne mai vedem noi, mai vorbim pana atunci, tu nu uita rugamintea mea, cu interviul, in prealabil fa toate aranjamentele cu Palatul Victoria pentru asta, si ne mai auzim. Nu mai pot sta acum, ca trebuie sa ma duc sa-mi iau niste pastile, ai vazut si tu ce caz se face de la niste simple pastile... Crek pe seara asta am cam tras obloanele la blog, ca de la pastilele alea oricum mi se face asa un somn... Maine, daca am timp si o mai pacalesc pe d-ra asistent sa-mi dea voie un pic la calculatorul ei (n-am ce-mi face, asa sunt eu, foarte atragator si cuceritor, nicio femeie nu-mi rezista, “ma iubeste femeile”), o sa vin sa povestim mai pe larg despre articolul tau de Pullitzer... Auf wierdesehen, Sayonara, A bientot, See Ya...

     Gata, zbor, acuma ajung, aoleu, urca Prichindel, ce ma fac, mama..."

     Asta inseamna ca ma gadila talentul si trebuie sa ma scarpin...

Ce ti-e si cu calculatoarele astea..

      Am gasit un material misto, beton chiar... :)

      "CLIENTUL INTREABA:

     Acum un an am schimbat versiunea Logodnica 7.0 cu Nevasta 1.0 si am observat ca programul a lansat o optiune subita Bebelus 1.0 care ocupa mult spatiu pe hard disk. In instructiuni nu era nimic mentionat. Pe de alta parte, Nevasta 1.0 se autoinstaleaza in toate celelalte programe si se lanseaza automat cand deschid alta aplicatie, impiedicandu-i executia. Aplicatii ca Bere-intre-prieteni 10.3, Duminica-la-fotbal 5.0 nu mai functioneaza. Uneori apare un virus - Soacra 1.0, care blocheaza sistemul sau face ca Nevasta 1.0 sa se comporte total haotic. Nu reusesc sa dezinstalez acest program si devine insuportabil mai ales cand incerc sa lansez aplicatia Duminica-de-dragoste 3.0. Se pare ca si alte fisiere sunt virusate. De exemplu c:\Sex__sambata_dimineata.exe nu mai functioneaza deloc. Am vrut sa revin la programul anterior Logodnica 7.0 dar procesul de dezinstalare al programului actual, Nevasta 1.0 mi se pare complicat, iar riscurile pt. sistem sunt mari mai ales pt. Bebelus 1.0 care chiar imi place. Ma puteti ajuta?

Un utilizator disperat. ================

     OPERATORUL:

     Draga client,

    Nemultumirea Dvs. este frecventa printre utilizatori dar ea se datoreaza unei greseli primare de conceptie. Multi utilizatori trec de la orice versiune Logodnica X.0 la Nevasta 1.0 cu speranta falsa ca Nevasta 1.0 nu este decat un program de divertisment si utilitati. Dar, in realitate, este vorba de mult mai mult de atat: Nevasta 1.0 este un Operating System complet creat ca sa controleze toate aplicatiile dvs. Este aproape imposibil sa dezinstalati Nevasta 1.0 si sa reveniti la Logodnica X.0 intrucat exista sisteme virusate care fac ca si acesta sa se comporte precum Nevasta 1.0, deci nu aveti nimic de castigat. Aceeasi problema si cu Soacra X.0. Acesta e un program mai vechi din care deriva Nevasta 1.0 si comporta multe probleme de compatibilitate. Cu putin noroc, sfarseste prin a fi victima unui virus si dispare in cativa ani. Unii utilizatori au incercat sa formateze tot modulul si sa instaleze programul Iubita+Nevasta 2.0 dar asta le-a creat si mai mari probleme (a se citi notita de prevenire “Pensie alimentara” si “Custodia copiilor”). Daca instalati Iubita 8.0 nu incercati sa treceti la Nevasta 2.0 pt ca problemele vor fi chiar mai mari decat cele cu Nevasta 1.0. Chiar daca exista si versiuni Nevasta 3.0 si Nevasta 4.0, acestea sunt rezervate specialistilor si avand un pret ridicat nu le recomandam.

     Daca sistemul cade, va recomandam Celibat 1.0 dar ideal este sa pastrati Nevasta 1.0 si sa invatati programul cat mai bine posibil intrucat este foarte sensibil la anumite comenzi si reactioneaza rau la erori de instalare. Asadar, orice eroare aparuta va fi considerata ca provenind din partea Dvs. si trebuie sa v-o asumati. Va sfatuim sa activati aplicatiile C:/Scuze/Scuze.exe.

    Evitati utilizarea tastelor ESC si SUPPR care necesita ulterior C:/Scuze/flori.exe. Pentru o mai buna utilizare, va sfatuim sa cumparati si pack-ul Bijuterii 3.0 si Vacante 5.1.

     Optiunile Da_draga_mea 2.7 si Ai_dreptate_iubire 4.5 sunt indispensabile. Nu instalati sub nici o forma Secretara_blonda_in_fusta_mini 2.0, O_prietena 3.1. Aceste programe sunt incompatibile cu Nevasta 1.0 si pot distruge sistemul.

     Functia c:/Sex__sambata_dimineata.exe se va activa odata cu c:/Colier_cu_diamante.exe. ”

     @Sebi: anul trecut am upgradat la Nevasta 1.0, ai grija! "

     Copy\paste ordinar de pe http://www.funblog.ro/, nu e materialul meu, nu sunt eu atat de meserias in d-ale scrierii, stati fara grija... :)