Olimpiada Răzeşilor- Caiac canoe si canotaj

Dragi cititori, astăzi vă prezentăm două competiţii: Caiac canoe si canotaj. Şi pentru că noi, românii, avem tendinţa de a scurta şi a simplifica mereu lucrurile, întocmai voi proceda şi eu, voi uni aceste două competiţii în una singură, denumită generic Vâslit.

Având în vedere şi faptul că noi la Soceşti nu deţinem bazine omologate competiţional, ci doar un amărât de baraj de acumulare, la Vâslit vom organiza întrecerile adaptându-le la specificul local. Şi anume, din caiac canoe vom lua doar probele de ştafetă iar din canotaj doar cele bazate pe vâslire (două vâsle). Sportivii vor folosi cele două bărci de serviciu ale barajistului local, plus încă două împrumutate de la barajistul de la Puşcaşi. Vom avea numai concurenţi masculini, deşi nu e intenţia noastră să facem discriminare de sex însă la această competiţie se vor înscrie doar bărbaţi, ei fiind obişnuiţi cu pescuitul şi cu vâslitul (de mii de ani avem tradiţia asta, de asta ne şi place nouă, bărbaţilor, să facem filme pe tema "monstrului din deltă", nu-i aşa), iar femeile având rolul de a găti peştele prins de soţii lor (aşa făceau şi femeile neanderthaliene, şi nimeni nu a mai comentat prin peşterile vremii respective că sunt asuprite sau că sunt discriminate)...

La ştafetă înscriem pe cei care vor sa-şi perfecţioneze tehnica de lucru în echipă. Aici avem în vedere pe cei care merg în echipă la pescuit în mijlocul lacului şi care trebuie să aducă la mal cât mai repede captura. Avem patru bărci, deci facem echipe de câte patru membri, care vâslesc pe o distanţă de 1000 metri fiecare şi-şi pasează ştafeta simbolică (un peşte din cauciuc) între ei pentru a-l aduce pe mal iar echipa care scoate cel mai bun timp câştigă proba.

La vâslit cu două vâsle vor participa toţi concurenţii care vor să-şi demonstreze abilităţile personale. Şi aici întrecerea va fi contra cronometru, învingătorii vor trebui să scoată timpul cel mai bun din mijlocul barajului până pe mal (închipuiţi-vă ce îndemânare vor căpăta oamenii când vor merge la braconat şi vor trebui să vâslească până la mal cu un peştan agăţat la japcă, da' să nu mă spuneţi barajistului, că-mi pune interdicţie pe întreg teritoriului barajului)...

Şi cam asta ar fi şi cu Vâslitul. Nu e atât de spectaculos ca sport, însă e aşa  de util în activitatea de pescuit, iar ce mă interesează pe mine e faptul că în mod sigur am concurenţi puternici la această întrecere. Hai, vă pup. Pa pa.

Olimpiada Răzeşilor- Box

Doaaaaaamnelor şi dooooomnilor, în această seară vă prezentăm una dintre cele mai spectaculoase întreceri din Olimpiada Răzeşilor, şi anume boxul...

Din motive lesne de înţeles, am mai eliminat din cele zece categorii clasice şi le-am lăsat pe cele la care am considerat că am concurenţi destoinici, ca să nu ne facem de ruşine în caz că se transmite live şi pe Eurosport...

Boxerii masculini vor putea lupta în următoarele cinci categorii:

Muscă - Aici am o droaie de concurenţi, îi am pe "ţânţarii" noştri care cresc aşa repede şi se afirmă la vârsta adolescenţei prin explozia hormonală (deci avem asigurată generaţia de mâine a boxerilor olimpici)...

Cocoș - La categoria Cocoş îi găsim pe adolescenţii care şi-au terminat perioada hormonală iar acum au motive "mai serioase" pentru a se bate între ei (de exemplu pentru fete sau pentru poziţionarea în ierarhia grupului)...

Mijlocie - Ei, de acuma e acuma... La categoria asta putem deosebi chiar şi niste favoriţi ai competiţiei, de exemplu Ion Bejenaru, zis şi Gigolo American,  care a cam dat iama prin nevestele din satul său natal, Lac (şi nu numai, a ajuns până şi în Valea Liniştei, din capătul celălalt al comunei), de îi poartă sâmbetele mulţi soţi încornoraţi... În mod sigur, o să avem parte de mulţi concurenţi la această categorie, succesul e garantat...

Grea - Bun, şi de aici începem cu trupa de "old boys", categorie unde avem foşti bătăuşi de acum 15-20 ani, băieţi care odinioară îi spărgeau pe toţi prin discotecile din satele noastre, şi chiar şi de prin comunele învecinate, dar care după ce s-au însurat şi s-au stabilit pe la casele lor (cine zice că o femeie nu are vreun efect asupra bărbatului nu ştie ce zice) s-au liniştit şi şi-au văzut de gospodăria lor...

Supergrea - La categoria supergrea nu am prea mulţi sportivi însă îmi permit să-i evidenţiez pe Fane Plămădeală din Ştiriţeni, zis şi Piedone, zis şi Barosanu, care are o burtă de zici că-i luptător sumo şi Gogu Pieleanu din centru de comună, Soceşti, alintat Muhamad Ali deoarece în tinereţe, când era vorba de o bătaie, la cât era el de înalt şi voinic, avea întotdeauna un joc fantastic de picioare, toţi încercau să-lovească însă ăsta se ferea de lovituri cu o uşurinţă teribilă...

Boxerii feminini vor putea lupta în următoarele trei categorii:

Muscă - Aici, de departe, vedetele competiţiei se anunţă a fi două doamne venerabile din Şerbeşti, aflate la pensie, vecine, gard în gard, ţaţa Floarea a lu' Ion Romaşcanu şi ţaţa Gherghina Ţapu, care au de rezolvat în ring o dispută veche de câţiva ani, pornită de la faptul că o curcă de-a uneia a sărit gardul la vecină şi i-a ciugulit toate roşiile din grădină, de-a rămas cealaltă fără bulion şi suc de roşii pe iarnă...

Semiușoară - La această categorie, se disting în principal trei concurente. Prima, Liliana Grigoruţ, din Satu Vechi, spaima uliţelor, toată ziua se ceartă cu femeile prin sat, ba că nu ştiu care s-a uitat nu ştiu cum după arătosu' de bărbatu-său (şi adevăru' e că arată bine, ca un top-model masculin), ba că nu stiu care a zis că nu e bună gospodină, în fine, are stofă de boxeuriţă, acceptă orice provocare, ce să mai...

A doua concurentă, Zîna Stoleru, din acelaşi sat, are boală pe prima, de vreo douăzeci de ani tot aşteaptă prilejul să se răzbune pe Liliana pentru că i-a furat iubitul (şi l-a şi prostit pe "top-model" să se însoare cu ea), deci nu i-o poate ierta şi pace...

Cea de a treia concurentă, Gicuţa Parpalea, din Răcuşori, are motivele ei, nu prea i le cunoaştem bine însă ştim că îi place aman boxul, toată ziua stă şi se uită pe canale de sport (are antenă parabolică cu multe programe), şi e în stare să nu doarmă nopţile, doar ca să prindă transmisiile în direct la meciurile astea de box...

Mijlocie - De fapt, categoria mijlocie spre grea, ca să fiu mai precis... Tanti Ileana a lui Grigore Ureche, din Soceşti, e favorita categoriei. Şi să vă spun şi de ce: bate suta de kile la greutate, e o femeie vrednică, toată ziua aleargă ba în grajd, la vaci, ba la coteţ, la porci, cară sacii de grâu cu o uşurinţă care ar speria orice bărbat destoinic, bate covoarele pe gard cu o cadenţă care aduce aminte de mitraliera de companie (vă imaginaţi ce uşor ar arunca o duzină de pumni în moaca adversarelor), ce să mai, e vedeta categoriei...

"Challenger-ul" acesteia e Maricica Busuioc (şi asta trage un chintal la cântar), poreclită Baroasa, pentru că are nişte pumni mari ca un baros, când ţipă aia prin curte: "Busuioc, unde eşti, treci şi dă la porci", jumate de uliţă tresare şi are tendinţa de a fugi să dea mâncare la porci, ce să mai, o adevărată forţă a naturii... Cică Mitică Busuioc (un om sfrijit, calm şi blînd, de felul lui) când era holtei, a ieşit şi el în drum seara, ca toţi tinerii, şi fiindcă toate fetele erau deja lipite cu alţi băieţi, a intrat în vorbă cu Maricica, care a zis că-i dă voie să o atingă doar dacă se însoară cu ea... Cert e faptul că după un timp, având în vedere că pipăiala (a se reţine, pipăiala) se consumase iar flăcăul nu avea niciun gând, Maricica s-a înfuriat şi i-a împuşcat o mamă de bătaie (de a râs o lună întreagă satul pe seama lui Mitică), după care au făcut o nuntă mare şi frumoasă, şi de vreo douăzeci şi ceva de ani, Mitică al meu a avut grijă să n-o mai  supere şi să-şi mai fure vreodată o a doua bătaie...

Şi cam asta e, gata, am organizat şi boxul. Deci, după cum spune celebrul Michael Buffer, "Let's get ready to rumble" (adică "Hai să ne bubuim", mai pe înţelesul nostru)...

Olimpiada Răzeşilor- Atletism

Aşadar si aşadeci, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, avem marea plăcere de a vă anunţa organizarea primei întreceri a Olimpiadei Răzeşilor, şi anume, atletismul. Superbă această desfaşurare de energie atletică în formă pură, neîmblânzită (după cum spunea marele Victor Pepini, “atletismul s-a născut la sat”, sau poate nu e ăsta autorul, că nu mai ştiu sigur, hmm, orişicât)... Întrecerea propriu-zisă va conţine etapa calificărilor plus cea a finalei, exceptând unele probe, unde se ţine direct finala.

Probele atletismului la masculin constau în:

-  50 metri şi 100 metri viteză (se vor trasa cu cretă, cu ajutorul ruletei, pe şosea, distanţele cerute de regulamentele sportive în vigoare şi se vor marca Finish-urile cu  sfoara de pripon de la calu’ lu’ Nea Gheorghiţă Calafat- că şi aşa mai are o suflare şi moare animalu’, se sprijină pe islaz oarecum de umbra lui- care sfoară reprezintă panglica de la linia de sosire);

- 1000 de metri şi respectiv 2000 de metri probele de rezistenţă (aici e aici, sa-i văd eu cum aleargă, poate mă supăr şi le pun şi poliţaiul-şef al comunei la spate, cu un mandat de reţinere pentru 24 de ore, şi atunci sa vezi doborât recorduri mondiale la atleţii mei);

- 110 metri garduri (la Ţaţa Floarea Ignat în grădină, că are vreo două-trei garduri verzi, din cacadâri- subsemnatu’ le cunoaşte foarte bine) şi respectiv 400 metri garduri (prin grădinile lui Nea Nelu Iacob, poreclit Ţuicosu’, care are prunii ăia mulţi şi frumoşi, şi a Ţaţei Ioana Lupu, cea cu câinele ăla ciobănesc în ogradă, să vezi distracţie la sprintul de final, hahaha, de abia aştept);

- maratonul e piatra de temelie a competiţiei şi constă în trecerea prin toate satele comuniei, înconjurul dealurilor, pe câmpuri, pe drumuri săteşti şi pe drumurile dintre ogoare, în final ajungând (care-o mai ajunge, care nu, popa e aproape, scoate repede patrafirul şi-i citeşte cele trebuincioase din cartea cărţilor) la sediul primăriei unde va fi şi ceremonia de premiere;

- săritura în lungime (la groapa cu nisip, la lutărie, cum îi spunem noi, de unde îşi ia  o căruţă de lut fiecare când are nevoie), săritura în înălţime (pe asta o sărim, n-o mai punem în concurs) şi săritura cu prăjina (pentru proba asta voi împrumuta pentru trenul de aterizare toate pernele Ţaţei Niculina a lu’ Negel, baba aia care a lucrat toată viaţa pentru a-şi mări zestrea, cu perne, danteluri, ciorapi de lână, etc., etc., în ideea de a se mărita bine, şi tot fată bătrână a rămas)

- aruncarea discului (la feminin, voi introduce aruncarea farfuriei, nu a discului, tot în ideea de a perfecţiona discoboalele mele, mai ales pentru momentele când le vin bărbaţii rupţi de la cârciumă şi au nevoie de un argument mai solid în discuţia cu ei), aruncarea suliţei (avem câţiva competitori buni în acest domeniu, mai ales văcarii satelor noastre, care-şi aruncă băţul la peste 100 de metri distanţă, când intră vreo vacă-n porumb, cam tot aia e) şi aruncarea greutăţii (şi aici vreau să schimb calendarul competiţional, în sensul că pun aruncarea bolovanilor);

Şi cu “Citius, altius, fortius” în minte, închei aici cu atletismul, prima probă a competiţiei mele dragi, Olimpiada Răzeşilor.

Olimpiada Razesilor- preambul

Dragii mei si mai ales dragele mele, m-am gandit ce m-am mai gandit si pana la urma am hotarat sa dau inainte cu olimpismul asta atat de drag mie...

Deci, revin la Carta Olimpica cu a sa „Olimpismul este o filozofie de viata combinand intr-un intreg echilibrat calitatile corpului, vointa si mintea” si spun urmatoarele: ce ar fi niste idei marete daca nu ar fi si puse in practica? Chiar, ce ar fi? Niste simple vorbe in vant, cam asta ar fi. Si fiindca ideea cu asociatia sportiva e doar primul pas in atingerea acestor teluri, enuntate in postarea precedenta, al doilea pas ar fi initierea si desfasurarea unor competitii si intreceri sportive intre locuitorii comunei noastre.

Ideea de competitie sportiva vine in completarea asociatiei sportive intr-un mod atat de natural si eficient, incat, cel putin in viziunea mea, da un intreg perfect, format din doua jumatati, in care una nu poate fara cealalta, cum sa va explic eu mai bine ca sa ma intelegeti, e ca si cum pui mamaliguta fierbinte peste branza de oaie, cam asa ar arata si cele doua idei imbinate.

Dar sa nu mai lungesc vorba, sa n-o mai dau in filosofii, doar altii au aceste abilitati de a filosofa, eu nu sunt asa, eu sunt cel care face planificari riguroase si bine gandite, da, sunt bun de manager, ce va mirati, dupa cum am spus mai demult, mie imi place munca (s-o privesc), cand vad pe unii ca muncesc, simt dintr-odata nevoia de a-i organiza, deci am talent de manager, e clar.

Si ca sa va demonstrez abilitatile mele de manager, de a planifica, de a face analize si studii de caz pertinente si la obiect, vreau sa va supun atentiei (o parte din) analiza SWOT privind organizarea unui mare eveniment sportiv, numit „Olimpiada Razesilor”:

Strengths (Puncte Tari):
- Elaborarea strategiilor pentru organizarea competitiei (ca doar sunt facute de mine, nu?)
- Organizarea propriu-zisa a competitiei (iarasi sunt eu creierul operatiunii)
- Coordonarea celor implicati (calitatile de manager ma recomanda si aici)
- Comuna mare, intinsa, cu 7 sate componente
- Apropiere de Vaslui, 15 km
- Varietate geografica (baraj de acumulare, vai cu sesuri, dealuri, padure)
- Sosea asfaltata intre localitatile principale
- Transport in comun pe sosea bine dezvoltat, 12-14 microbuze care tranziteaza comuna (daca le punem si pe cele de pe  ruta Vaslui- Iasi )
- Multi tineri (mai ales adolescenti, care invata la liceele din Vaslui)
- Construirea unor elemente de identitate vizuala
- Duminica e mare targ in comuna vecina

Weaknesses (Puncte Slabe):
-Comuna medie ca numar de locuitori (desi avem spor demografic pozitiv)
- Lipsa publicului interesat sa participe (o parte importanta din populatia matura plecata la munca in strainatate)
- Comuna nu are cale ferata (ar fi fost utila macar o mocanita pentru transportul celor din comunele invecinate)
-  Nu exista nicio benzinarie (automobilistii sa vina cu sticla de doi litri de benzina in portbagaj, asta e, n-am ce le face)
-  Nu exista sala de sport polivalenta (unde esti tu, guvern nu mai dau nume, de ce nu te-ai gandit si la comuna mea sa trantesti o polivalenta, faceai o treaba excelenta aici, utila, nu ca la altii)
- Nu exista sponsori importanti pe teritoriul comunei, mari agenti economici, (decat niste mici comercianti care pot oferi doar echipamente sportive originale, marca Mike, Adibas sau Poma)
-  Populatia insuficient pregatita fizic (repet, o sala polivalenta mi-ar fi folosit de minune acuma)

Opportunities (Oportunitati):
- Afirmarea comunei pe plan judetean, national si chiar international (de ce nu? chiar ma gandesc sa vorbesc si cu nenea Sarla de la Londra, sa-l atrag incoace cateva zile)
- Implicarea primariei in organizare, mai ales pe partea financiara
- Implicarea mass media locala (la cea din Vaslui ma refer, nu la fituica transmisa de primarie o data la 3 luni ) in promovarea competitiei
-  Vanzarea de suveniruri inscriptionate (stegulete, sepci, magneti de frigider)
- Dezvoltarea mandriei locale- „Mandru ca sunt Razes” (Proud to be Yeoman)
-  Aflux mare de turisti (mai ales cei din comunele invecinate, pe astia ma bazez, cateva mii bune)
-  Cresterea vanzarilor pe teritoriul comunei (mai ales la bauturi alcoolice si racoritoare) ce va genera venituri mai mari la bugetul comunei (prin mecanismul defalcarii de tva de la bugetul consolidat al statului, cel putin asa zic eu)
- Vizitarea ruinelor conacului boieresc (poate doar asa sa putem face o petitie semnata de cat mai multi oameni care sa atraga atentia asupra acestui monument istoric lasat in paragina de catre toate guvernele post-decembriste)

Threats (Amenintari):
- Secatuirea bugetului comunei (dupa cum bine stim, intotdeauna bugetul initial se dovedeste insuficient si se suplimenteaza pe parcurs)
-  Aparitia rivalitatilor locale (gen Dinamo-Steaua)
- Epuizarea fizica a competitorilor (si raman recoltele neculese)
-  Canicula (ne topeste, dom’le)
- Tendinta sportivilor valorosi de a pleca la cluburile sportive din Vaslui sau din tara, si de ce nu, chiar din strainatate

Inchei aceasta analiza SWOT aici, cu credinta ca fie si numai pentru toate cele discutate mai sus, Olimpiada Razesilor are sansa sa intre in istoria locala si nationala ca fiind lucrul cel mai bun ce s-a putut intampla in ultimele doua secole, de fapt al doilea ca importanta, dupa dezrobirea tiganilor de pe mosia boierului acum 150 ani, primul ca importanta in istoria moderna si contemporana a comunei mele.

Asta e, cam asa gandesc eu.

In spiritul Olimpismului

Mai zilele trecute, facand un tur de control prin carciumele locale (ca sa mai prind si eu pulsul comunitatii mele), am avut posibilitatea sa observ cu ochiul liber, si mai ales cu urechea libera, interesul deosebit al contaranilor mei cu privire la Jocurile Olimpice, care lasasera discutiile traditionale despre politica (jos ala, sus alalalt) si se apucasera sa comenteze evenimentele sportive olimpice vizionate la televizor (ba, ce ochi de vultur are baiatul ala, cum de a reusit el sa impuste asa perfect tinta aia, etc).

Mai tarziu, pe seara, analizand la rece aceste aspecte, cu o bere in fata, bineinteles rece, cum altfel, am ajuns la concluzia ca asa nu se mai poate, trebuie facut ceva, asa chiar nu dam inainte, nu mai putem merge in directia asta, a autodistrugerii ca om si ca fiinta. Trebuie sa ne dezvoltam mai armonios, mai sanatos, mai echilibrat. Si cum altfel poti sa faci asta decat prin sport (ca doar nu o sa ne ajute statul sa ne dezvoltam armonios, vai de mama lui, ca organismul asta statal mai mult ne incurca decat ne ajuta, parca ne vrea direct in groapa). Sportul ne poate ajuta, chiar mai mult decat gandim noi ca ar putea-o face. Dar pentru asta trebuie sa ne schimbam si noi, cetatenii de rand, adica sa incepem sa credem putin si in Carta Olimpica care spune la principiile fundamentale ca „Olimpismul este o filozofie de viata combinand intr-un intreg echilibrat calitatile corpului, vointa si mintea.” Faine vorbe, nu? Pline de intelesuri, zic eu.

            Drept urmare, mi-a incoltit in minte un mare proiect, si anume infiintarea unei asociatii sportive, careia sa-i dau un nume deosebit, Asociatia Sportiva “Razesii de pe Bahna”.  Asociatia se va constitui in cadrul unei mari sedinte la Caminul Cultural (o gasi primarul vreun motiv cat de cat plauzibil sa-mi ademeneasca o suta si ceva de oameni, eventual sa le spuna ca vin astia de la asociatie, iar ei or sa creada ca vin cei de la asociatia agricola sa le dea graul de la arenda si-or sa dea buluc) iar in cadrul acestei adunari generale se vor vota statutul, obiectivele, modul de organizare si functionare, consiliul director, cenzorii, etc.

Dintre obiectivele urmarite enumeram: promovarea spiritului de fair-play (nu trebuie sa ne mai injuram intre noi, e clar), lupta impotriva violentei (trebuie sa mai lasam ciomagul deoparte, asta e si mai clar), a dopajului (deci, baieti, mai usor cu trascaul, cu bericica si cu tulburelul) si coruptiei in sport (da, fara bani la arbitri, ca DNA-ul va mananca); desfasurarea de activitati sportive care au ca scop dezvoltarea fizica armonioasa a tinerilor (ca avem mare nevoie de lucratori harnici si sanatosi la trup si minte in agricultura);  desfăşurarea unei susţinute activităţi de popularizare a sporturilor (vom organiza competitii diversificate, pe sporturi diferite, cu grupe de varsta diferite).

Asociatia va promova mai ales sportul de masa, sportul pentru toti, la care sa participe de la al’ cu barba sura pan’la al’ cu tata-n gura, ca sa ma exprim foarte plastic. Nu vom practica sportul de performanta decat atunci cand vom vedea ca datorita unei selectionari riguroase, initiere si pregatire adecvata a sportivilor vom incepe sa producem varfuri. Toate la timpul lor. Pana atunci, nu vrem decat sa ne antrenam oamenii din cand in cand, sa-i mentinem in forma, conform dictonului latin Mentosana in corp cu lapte sana.

Pentru marirea numarului de membri, vom merge din poarta-n poarta, cu adeziunea-n mana si vom convinge oamenii ca e spre binele lor sa intre in infratirea asta sportiva, spre binele lor, al copiilor lor sau al nepotilor lor, dupa caz, bineinteles.  Cotizatia va fi fixata la un leu pe luna, achitata de catre fiecare membru, care va primi chitanta pentru asta, frumos, regulamentar si legal. Leii astfel adunati vor intra la bugetul de venituri si cheltuieli al asociatiei, buget ce va folosi ca instrument de planificare si punere in practica a tuturor activitatilor popuse. Activitati ce se vor face si in realitate, nu numai pe hartie, sa stiti.

Deci, in incheiere, asociatia sportiva va milita pentru aducerea sportului si introducerea lui ca filosofie de viata in toate casele din cele sapte sate componente ale comunei noastre. Fiecare cetatean va simti efectele benefice ale acestei miscari inteligente al carei initiator sunt eu. Si care sunt mandru de tot ceea ce gandesc si fac pentru dragii mei sateni. Ca cu drag fac toate celea pentru ei (poate intr-o buna zi, m-or alege si primar, cine stie, mai vedem in viitor).

Si cu acestea fiind spuse, ma retrag in coltul meu, de unde incerc sa mai gandesc doua-trei miscari maiastre de genul celei prezentate mai sus. Cu respect, va saluta viitorul presedinte al unei asociatii sportive, Ion Dascalu