Bacalaureat 2012

Ce frumos e bacalaureatul asta! Intr-adevar, e un examen hotarator pentru tineretul din ziua de azi! Si plin de satisfactii, zau! Stati sa vedeti de ce spun asta...

Mai deunazi m-am intalnit cu un fel de nepot de-al meu, de fapt baiatul unei rude de-a mea mai indepartata, o cumatra de-a mamei de pe ulita invecinata, tanti Ioana, o femeie harnica si cu mult bun-simt, cu care mama intotdeauna s-a inteles de minune si de aceea i-a si botezat baiatul, pe Gheorghita.

Gheorghita asta, sau Ghitisor (dupa cum ii spunem noi, mai ales de pe vremea cand mergea cracanel-cracanel dupa fustele maica-sii, stergandu-si cu dosul palmei nasul- nu-si trasese inca frana la muci in zilele alea) e un baiat cuminte, inteligent si muncitor (cand se baga asta la treaba, prin curte, la maturat, zici ca trece tornada, asa nor de praf se ridica). Baiatul a terminat anul acesta liceul si fiindca tot m-am intalnit cu el la carciuma, ce am zis eu, hai sa-l trag deoparte si sa-l intreb despre bacalureatul asta atat de discutat, si sa iau intelesul pe deplin, direct de la sursa (pe vremea mea, bacalaureatul era o simpla hartie, nu-ti trebuia nota pentru admiterea la facultate, ca acuma, deci nu am cum sa stiu prin ce trece un tanar in ziua de azi in legatura cu examenul de maturitate).

Dupa ce l-am ademenit cu o bere rece (platita la caiet, bineinteles), nepotu’ Ghitisor a inceput sa-si depene amintirile (sunt amintiri, deja, nu?), amintiri pe care pun pariu ca le va povesti peste vreo 30-40 de ani nepotilor lui (ca doar la asta sunt foarte buni bunicii, sa spuna povesti de adormit copiii, nu?)...

Iata ce mi-a zis nepotu’:

“In primul rand, nea Ioane, sa stii si matale ca un examen din asta te face intr-adevar matur, dupa toate emotiile prin care treci, si toate sicanele pe care ti le pune sistemul (camerele alea te fac sa te simti pandit mai ceva ca la Big Brother, nu poti nici sa te scobesti in nas, de frica sa nu interpreteze aia de la pupitre ca ai o fituica ascunsa in nara dreapta, sau stanga- dupa cum te mananca), da, dupa ce te-au trecut toate transpiratiile (oricum, era cald in sala de examen, si nu aveai dreptul decat la o jumatate de pahar de apa, ca nu puteau sa iasa supraveghetorii si sa umple sticlele cu apa de la chiuveta, din juma’ in juma’ de ora, ca i-ar fi suspectat ailalti, de pe hol, ca umbla cu cioara vopsita pe acolo, ma intelegi matale), dupa toate supliciile astea, chiar poti sa te consideri intrat in lumea adultilor (gata, s-a sfarsit cu copilaria, aia lipsita de probleme, ca mama are grija de tine, ca tata face si drege ca sa ai tu toate conditiile si sa inveti), de acuma, ai bacalaureatul, iti trag ai tai un sut in fund si “Descurca-te, baiete, esti mare de acum”...

Bacalaureatul asta e ceva deosebit. Stii etimologia cuvantului, stii de unde vine? Bacalaureat vine din latinescul Bacalaureatus igitur, dupa cum canta pe vremuri Ciprian Porumbescu, dupa ce a absolvit Liceul de vioara (Aici, drept sa spun, aveam eu niste indoieli privind afirmatiile lui, insa am zis sa tac si sa nu-i blochez euforia baiatului, trebuia sa-l las sa vorbeasca in continuare, ca sa nu stric intreaga discutie). Pot sa ma laud deja ca sunt si eu insumi un laureat, un laureat oarecare, nu de premiul Nobil, ci un laureat de Bac, adica Bac-a-laureat, intr-un singur cuvant Bacalaureat...

Dar sa ne intoarcem la oile noastre, erai curios despre probele astea, sa vezi si matale ce si cum. Pe vremea matale, era simplu, terminai SAM-ul si atat. Aveai o calificare si gata. Insa acuma trebuie sa faci liceu tehnologic si sa dai bac... Ce vremuri bune ai prins matale! Eu am terminat Liceul Tehnologic Agricol din Pogorata de Vale, specializarea Agricultura, profilul Resurse naturale si protectia mediului... Sunt tehnician agricol, deci. Suna destul de pompos pentru un biet lucrator in agricultura, nu-i asa? Astea-s vremurile, te numesti tehnician, dar tot la coada vacii ajungi, dupa cum zicea bunicu’...

Problemele importante in ceea ce priveste bacalaureatul le-am discutat mai intai cu ai mei, am facut consiliu de familie prin primavara (tata, in rol de sponsor principal, a avut si drept de veto, pe care chiar si l-a exercitat in anumite momente).

Competentele ca competentele, insa probele la care dadeam examen au fost discutate indelung si pana la urma am ales Istorie (ce matematica, zicea batranu’ meu, da-o incolo de Mate’, ca nu-ti trebuie, ce integrale, cosinus si arctangenta, astea-s pentru specialisti, tu sa stii aritmetica si atat... dar tu trebuie sa fii tare in istorie, sa stii de unde ne tragem, de la Decebal si Traian, sa stii ca Stefan cel Mare ti-a lasat Moldova, sa ai grija de ea, si chestii din astea, ca sa nu te mai pacaleasca unii ca Mos Ion Topor, cum a facut mai demult, cand erai copil, ca Mircea cel Batran era un mosneag cocosat, dintr-un sat de peste doua dealuri, Gugesti, hodorog care a trait peste 100 de ani si de aia a ramas numele asta in istorie)...

Iar la cealalta proba am ales Economia, tot la sugestia tatutului meu drag (baiete, zicea el, tu trebuie sa fii meserias in economia asta, sa intelegi mecanismele ei, ca numai asa poti sa-ti valorifici corespunzator produsele tale agricole, nu doar sa muncesti la camp sau in grajd, ca un simplu argat, tu trebuie sa inveti in special economia agrara, cu tot ceea ce presupune ea, si mai ales tehnici de negociere, ca sa nu te pacaleasca marii afaceristi, astia, cu scoli inalte, sau chiar si orasenii, cum a patit strabunica-ta Vera, care odata a plecat la piata cu cateva legaturi de patrunjel sa le vanda si la un moment dat a venit o madama ce s-a targuit si s-a tot targuit, de i-a dat baba patrunjelul aproape pe degeaba, numai sa scape de nesimtita aia).

Asa, bun, acuma sa-ti zic ce a fost in realitate la Bac...

La Limba romana mi s-a parut destul de greu, insa nu m-am lasat. Stai sa vezi ce le-am facut. Primul subiect a fost usor, sa dai niste sinonime, sa spui doua trasaturi ale genului epic, sa comentez secventa din textul dat, le-am facut pe toate, deci, aveam deja nota 4 (cu tot cu nota din oficiu). La subiectul al doilea am tras tare, am scris un text despre reusita, in care am bagat citate celebre, „ in politica poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri” sau „decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas”, si inca vreo cateva, ce sa mai, praf i-am facut, cred ca au plans corectorii de emotie cand au citit lucrarea mea, ca mi-au dat 20 si ceva de puncte din 30, suficient, zic eu, pentru cata eruditie am... Al treilea subiect l-am dat pe garla, adica am scris doar atat, cat sa nu dau rubrica goala, ca nu e frumos: „cine sunt eu, ca sa-i judec pe marii nostri poeti, adica viziunea lor despre lume, cand nivelul meu de cultura e la genunchiul broastei, in comparatie cu ei, deci, ma opun cu incapatanare si refuz sa-i barfesc aici...”. Si cu asta, am rezolvat romana, cu un merituos 6,20...

La Istorie m-am simtit ca pestele in apa, zau asa... Primul subiect, ala de genul „spuneti cum se cheama Biserica Neagra din Brasov si unde se afla ea”, l-am facut exemplar, deci nota 4 din oficiu (3 de aici si 1 din oficiu), asa am considerat. La al doilea, surpriza, iarasi „doi elefanti se leganau intr-un hamac, deci, cati elefanti erau in hamac?”. Pana aici, nota 7, 7 fara ceva (pentru ca nu i-am zis de practicile democratice in Europa)... La subiectul al treilea, le-am bagat un eseu, de tip Cristian Troncota, in care am subliniat mai multe idei, pe teme diferite, si anume de ce s-a bagat Romania mai intai in alianta cu Austro-Ungaria si Germania, apoi s-a intors si s-a bagat in alianta cu Franta si Anglia, sau cum „Stalin si poporul rus/ Libertatea ne-au adus” si mai ales ultimul punct, cel in care am povestit cum statea saracu’ strabunicu’ cu ochii in soare si-i cauta cu privirea pe americanii care nu mai veneau, dupa al doilea razboi mondial, de, speranta moare ultima... In total, Istorie, 8,90, un fleac, i-am ciuruit... Avea dreptate tata, daca istorie nu e, nimic nu e...

Iar la Economie, aici a fost adevarata mea lovitura de maestru, insa pacat ca evaluatorii nu mi-au acceptat teoriile (se pare ca acestia faceau parte din scoli de gandire economica diferite de punctele mele de vedere), c-altfel luam 10, sa mor eu...

La primul subiect, enuntul A, primele 5 puncte, la care trebuia sa raspund Adevarat sau Fals, am zis bine, dar la punctul 6, am dat niste explicatii care probabil nu le-au placut (Sacrificarea unor alternative in procesul alegerii este necesara ca urmare a raritatii... banilor, am scris eu, pentru ca tata, modelul meu in teoria si gandirea  economica, intotdeauna zicea cand se intorcea de la bazar ca, banii fiind putini, nu a avut prea multe alternative si a trebuit sa-mi aleaga niste adidasi mai naspa, dar mai ieftini)... La enuntul B am calculat foarte bine valorile si am facut graficul. Deci, 24 de puncte.

La al doilea subiect, enuntul A a mers foarte bine, 20 de puncte. Deci, pana aici, eram in grafic, cu nota 5,40. De aici, insa, a plecat deranjul... Pentru ca la enuntul B m-a mancat in fund, ca pe Zambilica, sa ii iau la misto pe corectori. Adica. Trebuia sa calculez castigul bancii si respectiv profitul. Calcule simple, nu era mare lucru. Insa de ce sa nu divaghez si sa zic ca in cazul unei banci normale se intamplau urmatoarele calcule (si le-am scris), dar in cazul unei banci anormale, cum ar fi de exemplu, CEC-ul, castigurile nu s-ar sti cu precizie, ca sunt hoti si bagabonzi, deoarece in privinta depozitelor atrase de la populatie inainte de 1989 nici acum nu se stie clar ce s-a intamplat cu ele (saracu’ bunicu, a avut si el bani la CEC, pentru o Dacie 1310, numai el stie cat de mult a muncit ca sa stranga banii, cati vitei si porci a crescut pentru contract cu statul, ca a avut o ambitie mosneagul, sa fie primul de la el din sat care-si ia masina, si nici in ziua de azi nu si-a mai recuperat banii)...  

Iar la subiectul cu numarul 3 a fost si mai mare dezastru. I-am mitraliat pe corectori cu noi provocari stiintifice, ba chiar le-am insultat inteligenta, de exemplu, le-am explicat, la cerinta A, ca masa baneasca reprezinta masa la care stau toti banii, euro, dolarul, yenul japonez, rupia indiana si intr-un colt, mai pricajit, sta si leul romanesc (a, si le-am mai spus ca de la masa asta lipsea Banul Craiovei, care era plecat cu treburi in teritoriu, la el acasa, sa vada ce se intampla cu Stiinta, daca se mai inscrie in A, sau nu). La cerinta B, le-am dat un exemplu concret de situatie economica, tulbure, zic eu, adica pe la inceputul anilor `90, cand in Obor, piata a doua, speculantii stateau ciorchine pe clienti (fapt real, vazut si povestit de tata, pe cand lucra la Bucuresti, ca el dupa liceu a lucrat cativa ani si pe acolo, dupa care s-a intors in Moldova lui natala si s-a casatorit si m-a avut pe mine, ca sa stii). La cerinta C, am povestit numai de concurenta neloiala. La cerinta D, cred ca am atins o coarda sensibila la profesorii evaluatori, deoarece le-am argumentat ca cresterea consumului nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor printr-un fapt concret, si anume pentru ca am fi dat peste cap economia, am fi ajuns ca Grecia, si aici tare ma tem ca m-au considerat partizan al reducerilor bugetare, precum cei care au fost la putere pana nu demult, si ca rezultat m-au taxat dur, nedandu-mi vreun punct, pentru ca ei au avut de suferit reduceri salariale, pe cand preturile cresteau... Aici consider ca nu mi-am ales bine argumentatia, poate as fi putut raspunde altfel, insa asta e. Mi-am furat-o, am luat numai 5,40 la Economie, insa am trecut examenul.

Si uite asa am intrat in istorie, ca unul din cei care au luat Bacalaureatul de anul asta adica, statistic vorbind, ma amestec si eu in cei 45% promovati...

Concluzia, nea Ioane, sa stii si matale: Traiasca scoala romaneasca! Ea ne califica, ea ne ridica in cer si tot ea ne tranteste cu fundul de pamant, ca nu avem ce face dupa aia cu diplomele. Vorba lui bunicu-meu: baiete, baga-ti mintile in cap, nu te mai infumura atata cu hartiile alea, oricum, tot la coada vacii ajungi... Si are dreptate, ce sa fac eu in continuare, unde sa ma duc sa muncesc, nu tot la agricultura ajung? ”

Mai, oameni buni, trebuie sa recunosc ca tot ascultandu-l pe pezevenghiul asta de Ghitisor, am fost complet furat de povestire si de modul in care a relatat experienta asta de viata, in speta bacalaureatul, si am zis sa vin si sa prezint aici, pe blog, ceea ce a spus nepotu-meu...