Iata cine trebuia sa plece la Bruxelles!

    Doamnelor si domnilor, nu stiu cum se facu, ca iarasi se certara astia de sus... Tura asta, motiv de galceava avura pe tema reprezentarii tarisoarei noastre la marea sedinta de la Bruxelles. Nu mai intru in detalii, ca toata lumea stie argumentele taberelor dintr-o parte sau alta, insa eu vin pe partea ailalta si le spun ca cea mai buna solutie de compromis in aceasta afacere incurcata ar fi fost desemnarea de comun acord a unei a treia persoane, care sa nu tina nici cu Victoras, nici cu nea Traian. Si mergand pe aceeasi idee, cred ca cel mai indreptatit sa reprezinte Romania la reuniunea Consiliului European ar fi fost... Ion Dascalu.
      Da, doamnelor si domnilor, de ce sa ne mai dam acum la gioale degeaba, ba ca presedintele trebuia sa ne reprezinte, ba ca prim-ministrul, daca il puneam pe nenea Dascalu in capu' listei rezolvam treaba si nu se mai supara nimeni. Se ducea omu' acolo, lua intelesu' la probleme si venea inapoi sa le spuna tuturor cum sta treaba la nivelul respectiv, ce si cum trebuie facut ca sa ne aliniem si noi dupa fustele lui Tanti  Europa... 

     Ati putea obiecta ca ce expertiza detin, sau ca ce studii am, ori ca ce experienta de viata posed, si asa mai departe... Insa daca chiar vreti sa discutam asa, la modul asta, va dau un reper pentru discutii: sunt si eu un absolvent cu diploma, ca orice alt tanar normal din tara asta, unde, ce si cum, nu mai conteaza... 
     Sau hai totusi sa va spun, am si eu niste studii facute, nu sunt un terchea-berchea, ca astia din jurul meu, cu 4 sau 6 clase, eu am S.A.M la baza, nenicule, nu te joci, cu dubla specializare, frezor-rabotor (a nu se    intelege frezor-coafor, ci frezor la masina de frezat, desi e drept ca le mai fac din cand in cand frezele pe la unii din satul meu, care vor sa fie la moda, si ii aranjez pe capatana cu masina mea de tuns oile)... Deci, absolvent cu diploma, nu minciuna... Reprezint talpa tarii, fratilor, si ma mandresc cu asta. Pregatit de faimoasa scoala romaneasca, si sa nu va aud ca o comentati negativ, ca ma supar, zau. Mai ales ca mi-a placut sa merg la scoala de la mine din sat, ca iarna era cald si bine, de la pardoseala incalzita, iar vara racoare, de la aerul conditionat... As fi vrut eu... Da' mie mi-a placut totusi la scoala, sa fie clar.
      Plus, expertiza in constructii (i-am ridicat de la 0,00 grajdul din chirpici a lui nea Vasile Cazacu, zis si a lu' Boboc, vecinul lui tata, ca i-l surpase timpul si o inundatie de primavara, deci i l-am facut de la A la Z, conform normelor in vigoare, si mai ales cu grad ridicat de rezistenta anticutremur, cu estimarea pozitiei CG si CR si a sensului de rasucire de ansamblu, tzatza de matza, ce mai. In cazul unui seism, i-ar sta vacile fara nicio problema acolo, molfaindu-si in liniste fanul, in timp ce toti romanii de pe ulita ar alerga ca bezmeticii prin curte, sa nu-i prinda cutremurul in casa). Asa, si am lucrat si pe santier, ca ajutor de zidar, am construit cu mana mea fina case noi pentru barosani (a se vedea cuibusoru' lu' Adi Minune la Stefanesti, eu si cu alti 5 baieti i l-am facut, marfa de marfa).
     Plus, expertiza in agricultura, taicule... Aici sa te tii bine, ca daca m-apuc sa povestesc cum e viata la microferma mea de subzistenta, cat de mult e de muncit, sta cocostarcu' intr-un picior si plange de i se usuca penele pe el... Ca nu stie oraseanul ce de-a munca e pe la tara, el se asteapta sa-i vina toate de-a gata, crede ca fructele cresc in copac si atat, nu stie cat de mult trebuie sa muncesti pentru produsele astea alimentare, ce crede el, ca de exemplu rosia se creste si se coace singura, eventual sa-i arati o poza mai desuchiata, cu un barbat gol, ca sa se roseasca de rusine, sau ca porcul se ingrasa pentru ca sta in fotoliu si se uita toata ziua la televizor si apoi, cand e bun de taiat, se ia de urechi si se duce la magazin, eventual se mai si transeaza singur, ca un samurai care-si face seppuku, ori ca gaina isi face oul in cuibar direct stantat cu ziua, luna si categoria in care se incadreaza acel ou, sau isi imagineaza ca laptele se obtine doar din molfairea unei gume, iar vaca se duce singura la magazinul de lactate, in spatele tejghelei, si-si doneaza laptele, ca bogatasii banii la actiuni de binefacere, si asa mai departe.... Hai, dom'le, sa fim seriosi! Noi, astia de la tara, suntem cei care muncim din greu, pentru ca oraseanul sa aiba ce baga in oala, in tigaie sau in frigider...
      Plus, scoala vietii, tataie, ce, asta nu se pune? E mai importanta decat 1000 de carti pe care le citeste un tanar in facultate, el citeste ce au scris altii, invata, face teme, referate, lucrari de diploma, si ajunge sa plagieze, ca tot e la moda acum tema asta de discutie, din zece carti el trebuie sa faca una, si mai tarziu la ce-i foloseste? Pe cand eu, la scoala vietii am avut o mie si una de lectii de viata la care am raspuns prezent, n-am ratat niciuna, la unele m-am prezentat foarte bine, am reusit cu brio la examene, iar la altele am picat pe moment, insa pe urma m-am invatat minte, am aflat ce, cum si unde am gresit, mi-am tras invatatura de minte (deci, se cheama ca am luat examenele in restante)... Ehehei, cea mai buna scoala, sa ma picati cu ceara daca va mint...
      Plus, am fost prin toate colturile tarii mele, am umblat prin zari si tari, si am trecut chiar si mari (n-am facut chiar ca celebrii mei confrati, nu-i numesc aici, se stiu ei, "muica, ce de-a Jii", insa tot mi-am spus ca marile astea, in mod sigur, sunt mai mari decat doua milioane de Vasluiet luate toate la un loc), am invatat limbi straine, am comunicat cu oameni de alte natii si alte rase...
       Ei, ce mai ziceti, v-am convins despre abilitatile mele personale si profesionale?
      Bine, bine, ati putea spune, dar chiar si asa, cu tot CV-ul asta impresionant, cum m-as fi inteles eu cu toti oamenii aia de la reuniune? Ca acolo trebuie sa stii sa te bagi in seama, sa te faci placut si apoi sa vorbesti  despre chestiuni legate de temele principale de discutie, in principal economice.
      Si care ar fi fost problema? Eu zic ca m-as fi descurcat foarte bine. Floare la ureche. Fiti atenti la mine.  
     Mai intai si mai intai, m-as fi pregatit ca sa arat bine, ca asa se procedeaza standard, scrie si in carti. Adica, m-as fi imbracat cu costumul ala bun, pe care l-am purtat cand am fost ginerica (si mi-as fi pus si insigna aia in piept, sunt deja obisnuit sa port asa ceva, la nunta am avut ditamai floarea prinsa la rever), mi-as fi luat o camasa alba si mi-as mai fi pus si vreo doua camasi calcate in valiza, sa fie de rezerva (ca asa se poarta, am vazut eu intr-un film), o cravata albastra (ca sa vada lumea ca ma asortez cu steagul UE), mi-as fi luat la mine o batista alba, curata (cine stie, poate acolo e ca la armata, te verifica la inspectia de dimineata la unghii taiate si batista curata), doua perechi de sosete curate (ca nu se stie, poate am ghinion si nimeresc ca la grupa a treia la armata, unde trebuia sa te descalti si sa arati ciorapii, tot la inspectia de dimineata), mi-as fi pus trei pixuri in buzunarul de la piept (sa vada cei de acolo ca au de-a face cu un intelectual) si mi-asi fi agatat sub brat un caiet dictando (mi-a ramas la suflet tipul asta de caiet, bun de tot, dom'le, ca asa de bine mi-a ordonat scrisul, in clasa intai, incat si-acuma mai incerc sa mi-l ordonez) si mi-as fi aruncat in buzunar un pachet de gume Orbit (le fac reclama, da' n-am ce-mi face, ca gume Turbo nu se mai gasesc in comert, alea-mi placeau, ca aveau surprize cu masini sau fotbalisti), ca sa nu-mi miroasa gura si totodata ca sa le arat oamenilor din sala ca eu gandesc mult de felul meu, ca pana si falcile imi plesnesc de atata concentrare intelectuala asupra temelor discutate acolo...
      Apoi, m-as fi imbarcat la Otopeni, zborul catre Bruxelles, m-as fi relaxat, as fi baut o cafeluta in avion, ca un boier ce ma aflu, m-as mai fi holbat un pic la stewardese, si apoi as fi ajuns la aeroportul lor, din Bruxelles, de unde m-ar fi luat oficialii lor cu o masina (nu m-ar fi lasat de capul meu, sa vin cu taxiul, ca sunt si ei constienti ca "taximetristii ie toti hoti", oriunde ar fi ei).

     Ajuns la sedinta, mai intai as fi salutat pe unii, pe altii: "Hello", "Buon giorno", "Bon jour", "Buenos dias", "Guten tag", m-as fi prezentat (regulamentar, pocnind din calcaie) si apoi as fi inceput discutiile de complezenta (e usor, nu trebuie sa stii prea multe cuvinte, ci trebuie sa dai din cap, sa le zambesti cand iti insira ei acolo verzi si uscate in limba lor si din cand in cand sa le mai spui: "Yes, indeed", "Naturlich" ,"Si, certo", "Biensur"). Apoi, as fi pregatit terenul pentru discutii mai ample, amintindu-le despre fotbal (e ciudat, insa fotbalul e un subiect accesibil, toti se pricep la el si toti vor sa fie laudati pentru echipa nationala, fie ca e vorba de "Squadra Azzura", de "Les Bleus" sau de "Die mannschaft"). Si cand s-ar mai fi ingrosat discutiile, n-as fi uitat sa le mai strecor din cand in cand interlocutorilor mei cate una buna, de exemplu cat de importanti sunt si ce forta fotbalistica reprezinta ei: "Oh, you are the best players in Europe", "Sie sind fantastich", "Les meilleurs joueurs dans le monde entiere", "Migliori giocatori" si asa mai departe, si cu asta i-as fi uns la suflet si mi-ar fi mancat din palma, efect garantat...

     Inainte sa inceapa discutiile de la masa, mi-as fi inchis totusi telefonul mobil (nu de alta, ca sa nu apuce sa ma sune vecina Maricica (aia de peste drum, care a fost profesor necalificat de gimnastica vreo zece ani) chiar in timpul sedintei oficiale, ca sa-mi reaminteasca ca azi e joi si ca e musai sa trec pe la ea diseara ca sa discutam niste afaceri incalcite-incalcite, dar atat de incalcite incat numai eu i le pot descalci, nu barbatu-sau Grigore, zis si Sugativa, care toata ziua semneaza condica prin carciumi iar seara vine crita acasa si doarme ca un porc, of, of, of, ca greu imi mai este cu muierile astea)...

      La dezbateri, ei, ca la dezbateri, aici ar fi fost o alta poveste. As fi fost foarte atent la ce zic ei si, credeti-ma, ar fi fost mult mai usor sa iau intelesul, pentru ca au traducatori care-ti spun in limba ta, intr-o casca ce o pui pe urechi, tot-tot-tot ce zic ei acolo, da' tot, ma intelegeti, nu asa, subtirel, de vara (pana si stranutul ti l-ar fi tradus corect in romana, "Hapciu", cica asa sunt instruiti, ca daca stranuta unu', sa traduca repede, ca sa nu zica ceilalti ca respectivul vorbitor le-a tras o injuratura pe limba lui, asa mai printre dinti).

     Daca s-ar fi ajuns la rezolutii si hotarari, ce musai sa fie votate, as fi ridicat mana la toate, ca sa vada ca nu degeaba m-a trimis tara mea acolo, sa dorm in fotoliu ca un tipic parlamentar dambovitean, ci ca sa ma implic activ in procesul de reconstructie al marii noastre Europe. Si n-as fi fost doar un simplu votant, ci as fi venit si cu solutii pentru problemele cu care se confrunta fratia asta europeana (ca doar frati suntem cu totii la masa aia, nu?). 
     Iar la poza finala de grup, nu m-as fi dus oriunde (oricum, sunt un tip inalt si destul de voinic si ies in evidenta orice as face, mai ales ca am o aura vizibila chiar si cu ochiul liber), ci cautand sa ma pozitionez chiar langa reprezentantul vecinilor unguri ca la momentul blitzului sa il calc din greseala pe picior (vreo 90 de kile presate cu ajutorul a 30 cm de pantof-pe masurate, cu rigla, nu are cum sa scape tipul, garantat) si astfel sa imortalizez in poza de grup fata fericita a acestuia ("another happy customer"), un chip plin de bucurie ca a participat la lucrarile Consiliului European (sunt rau si nu ma pot abtine, zau)...
    Da, doamnelor si domnilor, as fi avut cateva idei si solutii importante de comunicat acolo, insa dumneavoastra nu vi le pot spune acum, aici, deoarece o sa le expun alta data, intr-o mare conferinta de presa, cu ziaristi acreditati nu numai de la noi din tara, ci si din Europa (BBC, Reuters, Le Monde, Frankfurt Allgemeine Zeitung, El Pais, Corriere della Sera, etc). Dar hai sa fac totusi niste exceptii si sa va ofer atentiei patru idei din acestea...

      Lui David Cameron i-as fi spus ca, daca tot e ingrijorat ca de trei luni tot ploua, ploua si iarasi ploua in tara lui si fermierii sunt suparati ca nu-si pot cosi iarba si ca astfel nu or sa aiba ce da de mancare la animale la iarna, sa faca un fel de turism agrozootehnic, sa vina cu toate animalele lui la toamna in Romania, ca noi avem destul fan, deci sa faca un fel de transhumanta, sa faca iernatul la noi, si apoi in primavara, sa urce inapoi cu oile si vacile in Anglia lui... Si astfel ar fi castigat si ei, ca aveau mancarea asigurata la animale, si am fi castigat si noi, ca le-am fi luat chirii bune, am fi castigat niste lire sterline si am mai fi echilibrat balanta de plati externe si contul curent...

       Lui Mariano Rajoy i-as fi propus ca pentru reducerea somajului in tara lui sa ne fi trimis noua somerii, ca i-am fi pus la treaba aici (avem multe terenuri care stau parloaga, sunt nelucrate de ani de zile) ar fi muncit spaniolii si ar fi trimis si ei un ban gramada acasa (s-ar fi inversat rolurile, nu? genial, zic eu), si astfel Spania si-ar fi redus rata somajului, iar noi am fi crescut randamentul agriculturii, si am fi castigat si noi totodata...

       Lui Francois Hollande i-as fi sugerat ca din reducerile preconizate de personal bugetar, in cadrul planului sau de austeritate, sa ne fi trimis noua, un an sau doi, acei functionari publici pe care nu-i mai poate tine, mai ales cei cu Ecole Nationale d'Administration (ca sa nu ramana someri oamenii, ca e pacat, trebuie sa manance si ei o paine undeva) iar noi i-am fi primit cu bratele deschise (poate ai nostri bugetari s-ar fi luat dupa ei si ar fi invatat adevaratul mod de a-ti face meseria de functionar public)...

     Angelei Merkel (ea e mama noastra, a tuturor europenilor, asta e adevarul) i-as fi propus un plan de masuri pentru redresarea economica a Uniunii Europene (insa despre asta intr-un alt episod). Cat despre Germania ei, i-as fi spus sa faca ceva sa mai domoleasca un pic economia aia a lor, ca prea duduie (ca sa plagiez, pardon, sa citez un maestru autohton al finantelor) iar pentru noi, romanii, este foarte greu sa-i prindem din urma pe nemti, economic vorbind, ca alearga prea tare...

      Acu' la final, sa va vad ce mai ziceti, pentru toate argumentele prezentate mai sus, e drept ca eu trebuia sa plec la Bruxelles, au ba?

Sursa foto:http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/cat-il-va-costa-pe-ponta-fotografia-de-grup-de-la-bruxelles-269030.html