Redau un "scurt" mesaj pe care l-am postat pe blogul Satmarencei..
"Insa trebuie sa-ti marturisesc din prima motivul prezentei mele pe blogul tau... Am interes ca jumatatea- blogher sa vorbeasca cu jumatatea- jurnalist, ca in timpul cand redevine un intreg jurnalist sa ma ajute sa ma razbun pentru ca mi-am pierdut locul meu “in sotietate” (la Bucuresti, la guvernare, nu stiu daca ti-am povestit tarasenia).. “Scopul scuza mijloacele”... Am auzit vorba asta asta-vara, cand la o masa vecina din carciuma mea preferata, a lu’ nea Gogu zis Pintenogu’, nea Titel a lu’ Mos Gica Gologan, mi-a predat, contracost, bineinteles (o tuica m-a costat), o scurta lectie de filosofie pura, din viata inspirata, dupa care s-a mutat la alt satean, ce-si bea linistit tuica, sa-i explice cum e cu stelele din Calea Lactee si ce influenta vor avea ele asupra recoltei de marar din gradina acestuia (bineinteles, tot contracost si aceasta previziune astrala)… Asa ca, avand in vedere aspectul enuntat un pic mai sus, cel cu scopul si mijloacele, iti cer nu sa te abati de la deontologia profesionala (nu as putea concepe o asemenea infamie din partea mea), ascultand numai versiunea mea si publicand articolul, ci sa le ceri si d-lor Boc si Geoana un punct de vedere asupra problemei ridicate de ambitia mea de a scoate tara din criza, si astfel sa-i pun in dificultate (ii fac de rusine astfel, sa mor eu din dragoste de tara)... Deci, asta vreau, sa faci un articol beton (poate iese si un Pullitzer, cine stie, n-ai de unde sti daca nu incerci sa faci articolul), in care sa deplangi sansa uriasa pe care a ratat-o Romania, prin nechemarea mea in echipa guvernamentala, sansa de a ajunge din urma (datorita mie, bineinteles) tarile europene fruntase din punct de vedere economic (puneam Romaniei niste roti bune, le ungeam atat de bine- ca pe alea de la caruta mea, de alerga singura pana la Canalu’ Manecii- ca am auzit io ca pe acolo se afla cele mai tari si dezvoltate economii europene)... Si uite asa, ramanem tot la stadiul la care ne aflam acum, doar pentru ca nu m-au chemat la Bucuresti si...
Stai asa un pic, ca ma striga cineva... Da, doamna doctor, aici sunt, cum, aoleu, de ce tocmai acum, nu pot sa ma opresc din scris, chiar prinsesem drag de butoneala.. ok, ok, am inteles, nu-i nevoie sa-l trimiteti pe Prichindel, ca nu-mi place deloc de moaca lui (ori el, ori elefantul, mi-e totuna), ultima data cand l-ati trimis, m-a luat pe sus ca pe un sac de cartofi si m-a dus in salon... dupa ce in prealabil mi-a adus o camasa curata, alba, cu manecile de doua ori mai mari decat bratele mele (prosti croitori mai avem in zilele noastre, da’ eu cred ca erau beti cand au cusut camasa) si m-a imbracat ca pe un copil la gradinita (”baga mana, baga si cealalta”- ce grijuliu, cata atentie si afectiune din partea lui)... gata, vin, am inteles, hopa, usurel, ca nu dau turcii... Chiar asa sa ne suparam, de la niste pastile, ei...
Draga mea ziarista (si jumatate blogherita), eu trebuie sa plec, insa ne mai vedem noi, mai vorbim pana atunci, tu nu uita rugamintea mea, cu interviul, in prealabil fa toate aranjamentele cu Palatul Victoria pentru asta, si ne mai auzim. Nu mai pot sta acum, ca trebuie sa ma duc sa-mi iau niste pastile, ai vazut si tu ce caz se face de la niste simple pastile... Crek pe seara asta am cam tras obloanele la blog, ca de la pastilele alea oricum mi se face asa un somn... Maine, daca am timp si o mai pacalesc pe d-ra asistent sa-mi dea voie un pic la calculatorul ei (n-am ce-mi face, asa sunt eu, foarte atragator si cuceritor, nicio femeie nu-mi rezista, “ma iubeste femeile”), o sa vin sa povestim mai pe larg despre articolul tau de Pullitzer... Auf wierdesehen, Sayonara, A bientot, See Ya...
Gata, zbor, acuma ajung, aoleu, urca Prichindel, ce ma fac, mama..."
Asta inseamna ca ma gadila talentul si trebuie sa ma scarpin...
4 comentarii:
Ceva asemănător are Gogol ("Jurnalul unui nebun")...
Asemanarea ma onoreaza, insa trebuie sa fiu onest si sa recunosc ca totusi e o diferenta intre mine si Gogol (Gogol vorbea si scria bine in rusa iar eu o rup binisor in kirghiza).. :)
Acum, fireşte că Cehov ori Gogol nu se compară cu noi, Maeştrii! dar, zic să-i încurajăm şi pe ei...
Da, asa e, ai dreptate.. O sa ma abtin in continuare de la a mai subestima niste scriitori rusi doar pentru simplul motiv ca purtau cusma inclinata pe dreapta capului.. :)
Trimiteți un comentariu