Foaie verde si-o sipica, mi-am luat masina mica...

     In ultimele luni, mi s-a intamplat si mie un lucru bun si anume, am reusit sa-mi cumpar o masina.. "foaie verde si-o sipica, mi-am luat masina mica"... Da' mica, nu asa... Un Matiz... "Micul gigant"... Spun ca e o realizare ca am masina in primul rand nu datorita faptului ca m-a costat destul de mult, fiind un model mai scump, ci mai ales datorita curajului pe care a trebuit sa mi-l recapat pentru a o conduce. Desi am permis de conducere de foarte mult timp, am refuzat cu incapatanare, ani la rand, sa mai conduc desi aveam posibilitatea sa folosesc masina tatalui meu. Acum cateva luni, cand m-am hotarat sa-mi cumpar masina, mi-am zis ca nu o sa fie greu sa conduc din nou insa trebuie sa recunosc faptul ca m-am inselat in privinta aceasta. A durat aproape o luna de zile pana cand am urcat la volanul masinii mele. Mi-a fost greu, si nu stiu de ce, insa nu reuseam in acele momente sa ma concentrez si sa-mi recapat vechile reflexe pentru a iesi in trafic. Mi se parea ca nu mai sunt in stare sa conduc. Mi se parea ca daca ies in trafic, o sa fac o prostie, mare de tot, si o sa fac un accident. Vazand ani la rand tragediile care se intampla pe sosele, ma blocasem si intr-o stare de frica, de teama, pentru ceea ce s-ar putea intampla daca nu sunt perfect stapan pe volan. In fine, ideea e ca mi-au trebuit cateva saptamani bune pana am depasit starea aceasta. Ma gandeam chiar sa fac scoala de soferi din nou, sau macar cateva ore cu instructorul, pentru a-mi recapata reflexele de sofer si totodata curajul de a conduce. Cert e ca dupa o luna in care am stat pe tusa si m-am tot analizat (pierdere de timp, efectiv) m-am enervat si intr-o zi, pur si simplu am rugat pe un coleg, Micu Cip, sa-mi ia masina si sa vina cu mine pe platoul de la Sala Sporturilor pentru a avea pe cineva in dreapta care sa-mi explice acolo unde gresesc. Dupa aproape o ora de schimbat vitezele sub indrumarea lui, :) mi-am mai revenit. A doua zi, cu inima cat un purice, am rugat un alt prieten experimentat in d-ale sofatului, Ditzu, sa mearga cu mine, pentru ca aveam de gand sa ma infing in trafic. Dupa cateva ore de condus, chiar am simtit ca treaba incepe sa mearga. Insa a mai durat cam o luna pana cand am alungat total teama asta nejustificata. Si iata, la ora asta, pot spune ca am ajuns la nivelul la care imi face placere sa conduc... Nu credeam sa spun asta vreodata... Insa martora mi-e prietena mea, Gina, care a observat ca acum am tendinta de a nu mai cobori deloc din masina asta si ca imi place sa conduc ore in sir... Cat despre pericolele de pe sosea, pot spune ca sunt constient ca ceva naspa mi s-ar putea intampla (Doamne fereste!), din greseala mea sau a altora, insa m-am invatat sa traiesc cu chestia asta, nu mai am senzatia drobului de sare din povestea lui Creanga... De fiecare data cand urc la volan, ma gandesc numai la ceea ce trebuie sa fac eu in trafic, si anume sa fiu atent, sa conduc bine si sa nu gresesc, si chiar ma simt bine in aceasta postura, ma simt destul de relaxat, desi constientizez faptul ca am o responsabilitate in timp ce conduc, atat fata de mine si cei ce se afla in masina cu mine, cat si fata de cei care se gasesc in trafic. In incheiere, pot sa va mai spun ca imi place Matizul meu (cu toate ca e o masina cam mica pentru gusturile mele), chiar imi place sa il conduc. Si cu acestea fiind spuse, va salut si va stimez.Semneaza Gicu, zis si Shumaheru' de Solesti