Mamucuta mamei mele, ce m-am imbatat, si lung mai e drumul asta… Da’ las’ ca se termina el, nu-i asa… Numai sa nu se termine efectul alcoolului, nu de alta, da’ trebuie sa ma intorc la carciuma sa fac un refill, uite ma ca stiu si cuvinte englezesti, ptiu sa nu ma deochi singur, dar ce educat mai sunt… Lai, lai, lai, trr, ho stai, caruta cu cai… Frumoasa-i viata, nenicule… Numai sa nu se termine ata si la viata asta, ca dupa aia nu stii unde te mai duci, nu stii ce te asteapta dincolo, daca ai un vin bun la crasma, daca ai prietenari cu care sa bei un sprit, daca ai niste lautari sa-ti cante o melodie preferata…
Of, ca tot veni vorba de cantat, de abia astept sa ajung acasa, ca o sa-mi cante nevasta o dojeneala, ca de unde vii, betivule, cine ti-a dat de baut, noroc ca ti-am luat banii ieri, c-altfel azi ii beai pe toti, si tot asa… Da’ nici eu nu ma las, cine-s eu in fata mea, in primul rand, ca am dosit niste bani, chipurile garantia pentru echipamentul de lucru de la serviciu, sanchi…. Si stiu sa mi-o imblanzesc, dupa cum ma cunoaste ea, asa o cunosc si eu, stiu cum s-o iau, cand o sa zica, de exemplu, betivanule, eu o sa-i raspund prompt si eficient, da, porumbita mea, da iubire, cum sa nu, garoafa vietii mele… Vorba aia, pe femeie sa n-o atingi nici c-o floare, de aia nici nu ii cumpar vreodata flori, logic, nu… Moldovenii in istorie au fost foarte viteji, s-au luptat cu turcii, tatarii, pecinegii, vandalizatorii, si toti ceilalti, insa o singura frica au avut in viata: nevasta…
Lai, lai, lai, La multi ani, multi ani, noroc si multi bani… Ce vrei, cucoana, ce problema ai… of, ma cearta una de pe la un etaj, nu stiu de pe unde, din ce bloc, nici nu pot sa reperez inamicul, ca orizontul e ingustat teribil, asa sunt de obosit… cum adica de ce cant, de bucurie, de aia, la bucurie cant, la suparare plang… si ce daca e 2 noaptea, ce, asta nu e ora, doar e trecuta in calendarul gregorian, de pe timpul grecilor, doamna mea, nu degeaba s-a dat de trei ori peste cap Arhimede si a facut teoria celor 24 de ore pe zi, doar nu vrei dumneata sa rescrii mersul omenirii si sa elimini ora 2 din program, sunt oameni, dar mai ales trenuri si avioane care depind de ora 2, ce ai, ti s-a casunat pe ora 2, asta e culmea… da, noapte buna si lu’ matale, si vezi sa te invelesti bine, sa nu racesti…
Oare cate grade or fi afara, ca a inceput sa ma piste frigul, nasul mi-e rosu, e clar, indica vreo 10 cu minus, si drumul nu se mai termina... Of, daca nu au putut face astia carciuma mea preferata, undeva, la coltu’ blocului meu, de ce a trebuit sa o puna la o asemenea distanta de casa mea… Stefan cel Mare nu avea asemenea probleme, ca el avea calul lui, dresat sa-l duca acasa la orice ora din zi si din noapte, din orice colt al Moldovei, un cal mare, alb, frumos, Ducipal parca il chema, sau Ionut Jder, nu mai stiu, ca la lectia asta am lipsit…. Apropo, a trecut o saptamana de la 10 ianuarie, lupta de la Vaslui, si eu nu am apucat sa beau un sprit in onoarea evenimentului… Las’ ca maine recuperam, ii sun pe prietenii mei si stabilim tematica sedintei de maine, lupta de la Vaslui, si inscriem pe ordinea de zi si cateva poante cu Stefan cel Mare, ca sunt multe…
Hai ca mai e un pic, si aterizez la locul de bastina, acum decuplez pilotul automat… Recunosc blocul, si in special tufisul din fata lui, e prietenul meu, zau, mi-a mai tinut de urat de vreo cateva ori, pana asteptam sa se incarce acumulatorii ca sa urc la etajul unde locuiesc… Odata am fost asa de trotilat, ca nici nu mai stiam unde locuiesc, stateam rezemat in tufis si ma uitam in sus ca curca dupa uliu… Noroc ca inspiratia e a doua transpiratie a omului, ca mi-a venit o idee, am inceput sa lalai: Casuta noastra, cuibusor de nebunii, te asteapta ca sa vii… Dupa vreo doua minute, se deschide un geam si o voce somnoroasa, super cunoscuta mie: Treci betivule acasa, nu ma mai fa de rusine in cartier... La care eu: Aha, deci la 3 stau, acum urc, imediat, dulceata mea, dureaza juma’ de ora, da’ ma descurc, cuplez si fata, merg 4X4, in patru labe…
Lai, lai, lai, unde canta cetera, ma duc si eu cu mandra mea, mai dorule mai… Ca de multe ori m-a amenintat ca o sa mearga si ea cu mine la crasma, ca sa bea si ea pana nu mai poate, ca mine, la care eu i-am zis: Femeie, doar stii ca sunt pentru political correctness, da’ ce sa faci tu acolo, e fum, e miros puturos de tuica, paharele nu-s spalate conform regulilor tale, plus ca scobitori nu au, servetele nu, ce sa faci tu acolo, muzica e zgomotoasa, nu cred ca te-as auzi, nu te aud eu uneori acasa, cand e liniste, darmite la crasma, cand canta formatia…
Gata, am ajuns in fata usii, am cheie, descui singur usa, nu vreau s-o mai trezesc pe nevasta-mea… Insa am eine grossen problemen, care dintre voi vrea sa ma ajute si sa tina de perete ca sa nu se mai legene, sa pot baga si eu cheia, in sfarsit…
"N-am nimic, fac doar pauza prevazuta de lege, dupa 4 ore de mers, conform tahografului..."
