Aşadar si aşadeci, doamnelor,
domnişoarelor şi domnilor, avem marea plăcere de a vă anunţa organizarea primei
întreceri a Olimpiadei Răzeşilor, şi anume, atletismul. Superbă această
desfaşurare de energie atletică în formă pură, neîmblânzită (după cum spunea
marele Victor Pepini, “atletismul s-a născut la sat”, sau poate nu e ăsta
autorul, că nu mai ştiu sigur, hmm, orişicât)... Întrecerea propriu-zisă va
conţine etapa calificărilor plus cea a finalei, exceptând unele probe, unde se
ţine direct finala.
Probele atletismului la masculin constau în:
- 50 metri şi 100
metri viteză (se vor trasa cu cretă, cu ajutorul ruletei, pe şosea,
distanţele cerute de regulamentele sportive în vigoare şi se vor marca
Finish-urile cu sfoara de pripon de la
calu’ lu’ Nea Gheorghiţă Calafat- că şi aşa mai are o suflare şi moare
animalu’, se sprijină pe islaz oarecum de umbra lui- care sfoară reprezintă
panglica de la linia de sosire);
- 1000 de metri şi respectiv 2000
de metri probele de rezistenţă (aici e aici, sa-i văd eu cum aleargă, poate
mă supăr şi le pun şi poliţaiul-şef al comunei la spate, cu un mandat de
reţinere pentru 24 de ore, şi atunci sa vezi doborât recorduri mondiale la
atleţii mei);
- 110 metri garduri (la Ţaţa Floarea Ignat în grădină, că are vreo
două-trei garduri verzi, din cacadâri- subsemnatu’ le cunoaşte foarte bine) şi
respectiv 400 metri garduri (prin
grădinile lui Nea Nelu Iacob, poreclit Ţuicosu’, care are prunii ăia mulţi şi frumoşi,
şi a Ţaţei Ioana Lupu, cea cu câinele ăla ciobănesc în ogradă, să vezi
distracţie la sprintul de final, hahaha, de abia aştept);
- maratonul e piatra de temelie a competiţiei şi constă în trecerea
prin toate satele comuniei, înconjurul dealurilor, pe câmpuri, pe drumuri
săteşti şi pe drumurile dintre ogoare, în final ajungând (care-o mai ajunge,
care nu, popa e aproape, scoate repede patrafirul şi-i citeşte cele
trebuincioase din cartea cărţilor) la sediul primăriei unde va fi şi ceremonia
de premiere;
- săritura în lungime (la groapa cu nisip, la lutărie, cum îi
spunem noi, de unde îşi ia o căruţă de
lut fiecare când are nevoie), săritura
în înălţime (pe asta o sărim, n-o mai punem în concurs) şi săritura cu prăjina (pentru proba asta
voi împrumuta pentru trenul de aterizare toate pernele Ţaţei Niculina a lu’
Negel, baba aia care a lucrat toată viaţa pentru a-şi mări zestrea, cu perne,
danteluri, ciorapi de lână, etc., etc., în ideea de a se mărita bine, şi tot
fată bătrână a rămas)
- aruncarea discului (la feminin, voi introduce aruncarea
farfuriei, nu a discului, tot în ideea de a perfecţiona discoboalele mele, mai
ales pentru momentele când le vin bărbaţii rupţi de la cârciumă şi au nevoie de
un argument mai solid în discuţia cu ei), aruncarea
suliţei (avem câţiva competitori buni în acest domeniu, mai ales văcarii
satelor noastre, care-şi aruncă băţul la peste 100 de metri distanţă, când
intră vreo vacă-n porumb, cam tot aia e) şi aruncarea greutăţii (şi aici vreau să schimb calendarul
competiţional, în sensul că pun aruncarea bolovanilor);
Şi cu “Citius, altius, fortius” în minte, închei
aici cu atletismul, prima probă a competiţiei mele dragi, Olimpiada Răzeşilor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu